The Daily Audio Bible
Today's audio is from the GNT. Switch to the GNT to read along with the audio.
Rugăciunea lui Solomon
12 După aceea, Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului şi, stând în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer. 13 Solomon făcuse o estradă din bronz şi o aşezase în mijlocul curţii. Aceasta avea o lungime de cinci coţi[a], o lăţime de cinci coţi şi o înălţime de trei coţi[b]. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezenţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer. 14 El a mai zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul şi îndurarea[c] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 15 Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. 16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla în Legea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» 17 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David. 18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 19 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău! 20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ţi vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc! 21 Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23 ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.
24 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, 25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care i-ai dat-o lui şi strămoşilor lui.
26 Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 27 ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 28 Când vor fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanii lor le vor asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, 29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea şi durerea lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, iartă şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoşti gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile oamenilor. 31 Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.
32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, 33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
34 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, şi Ţi se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. 36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată, 37 dacă acolo, în ţara unde au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», 38 dacă de acolo, din ţara unde au fost luaţi captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, 39 atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererile lor şi fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit faţă de Tine! 40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41 Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta! 42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! Adu-Ţi aminte de promisiunile[d] făcute robului Tău David!“
Inaugurarea Casei Domnului
7 Când şi-a încheiat Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, iar slava Domnului a umplut Casa. 2 Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, pentru că slava Domnului umpluse Casa Domnului. 3 Toţi israeliţii au văzut focul coborându-se şi slava Domnului peste Casă. Atunci s-au aplecat cu faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând: „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie![e]“ 4 Apoi regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. 5 Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel regele şi tot poporul au sfinţit Casa lui Dumnezeu. 6 Preoţii stăteau la locurile lor şi asemenea acestora stăteau şi leviţii alături de instrumentele de cântat Domnului, pe care le făcuse regele David pentru a-L lăuda pe Domnul, zicând: „Îndurarea Lui ţine pe vecie!“ Preoţii stăteau înaintea leviţilor, sunând din trâmbiţe în prezenţa întregului Israel.
7 Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot şi grăsimea jertfelor de pace[f], deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde toate arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea. 8 Solomon a ţinut atunci sărbătoarea timp de şapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte numeroasă, cu oameni veniţi de la Lebo-Hamat[g] până dinspre Râul Egiptului[h]. 9 În ziua a opta, au ţinut iarăşi o adunare, căci sfinţirea altarului au făcut-o timp de şapte zile, iar sărbătoarea au ţinut-o tot timp de şapte zile. 10 În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, Solomon a trimis poporul la corturi. Ei au plecat bucuroşi şi cu inimile mulţumite datorită binelui făcut de Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său, Israel. 11 Astfel Solomon a terminat Casa Domnului şi palatul regelui. Solomon a reuşit în tot ceea ce-şi pusese în gând să facă în Casa Domnului şi în palatul său.
A doua vedenie a lui Solomon
12 Apoi Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis:
„Ţi-am ascultat rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta drept Casă pentru jertfe. 13 Când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite molima în poporul Meu, 14 dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara. 15 De acum încolo ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor lua aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. 16 Am ales şi am sfinţit Casa aceasta pentru ca Numele Meu să fie acolo pe vecie. Ochii şi inima Mea vor fi acolo zi de zi. 17 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat tatăl tău, David, împlinind tot ce ţi-am poruncit şi păzind legile şi hotărârile Mele, 18 voi întări tronul suveranităţii tale, aşa cum i-am jurat tatălui tău, David, atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să domnească în Israel.» 19 Dar dacă vă veţi întoarce de la Mine şi veţi părăsi legile şi poruncile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, 20 atunci vă voi dezrădăcina din ţara pe care v-am dat-o şi voi lepăda dinaintea Mea Casa aceasta, pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu; o voi face astfel de pomină şi de batjocură printre toate neamurile. 21 Şi oricât de impunătoare este această Casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei Case?» 22 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Cel Care i-a scos din ţara Egiptului, şi pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit, de aceea a adus El peste ei toată această nenorocire.»“
Proiecte de construcţii în afara Ierusalimului
8 La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise Casa Domnului şi palatul său, 2 Solomon s-a apucat să rezidească cetăţile pe care i le-a dat Hiram[i] şi să-i aşeze acolo pe israeliţi. 3 Solomon s-a dus la Hamat-Ţoba şi a cucerit cetatea. 4 A rezidit Tadmorul în pustie şi toate cetăţile pentru provizii pe care le zidise în Hamat. 5 A rezidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, ca cetăţi fortificate cu ziduri, porţi şi zăvoare, 6 Baalatul, precum şi toate cetăţile pentru provizii pe care Solomon le avea, împreună cu toate cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie şi tot ceea ce şi-a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. 7 Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi, iebusiţi, – cei ce nu făceau parte din Israel, – 8 adică dintre urmaşii acestora, care rămăseseră în ţară şi pe care israeliţii nu i-au nimicit, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. 9 Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi la lucrarea sa, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, căpetenii şi conducători de care şi de cavalerie. 10 Căpeteniile aflate în slujba regelui Solomon, puse să supravegheze poporul, erau în număr de două sute cincizeci.
14 Noi ştim că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc[a], vândut ca sclav păcatului[b]. 15 Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! 16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot! 19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent. 22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?! 25 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului.
Viaţa primită prin Duhul
8 Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea[c], ci potrivit cu Duhul)[d]. 2 Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a[e] eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire[f], Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire, 4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. 8 Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu.
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
24 Leneşul îşi vâră mâna în blid
şi n-o mai duce înapoi la gură.
25 Bate pe batjocoritor şi cel nesăbuit va învăţa prudenţa;
mustră pe cel priceput şi va înţelege cunoaşterea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.