The Daily Audio Bible

14 Abia s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa peste Iuda

Pe vremea lui Asa, în ţară a fost pace timp de zece ani. ² Asa a făcut ce este bine şi drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui. ³ El a îndepărtat altarele străine şi înălţimile, a zdrobit stâlpii sacri şi a tăiat aşerele^[a]. ⁴ El i-a poruncit lui Iuda să-L caute pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat înălţimile şi altarele pentru tămâiere din toate cetăţile lui Iuda. Şi regatul a avut parte de pace sub conducerea lui. ⁶ El a putut zidi cetăţi fortificate în Iuda, căci în ţară era pace. Nimeni nu a pornit război împotriva lui în anii aceia, căci Domnul îi dăduse odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim cetăţile acestea şi să le împrejmuim cu ziduri, turnuri şi porţi cu zăvoare! Ţara este încă a noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. Noi L-am căutat şi astfel El ne-a dat pace de jur împrejur.“ Prin urmare, ei au zidit şi au prosperat. ⁸ Asa avea o oştire alcătuită din trei sute de mii de bărbaţi din Iuda, care purtau scut şi suliţă şi două sute optzeci de mii de bărbaţi din Beniamin, care purtau scutul şi trăgeau cu arcul; toţi aceştia erau războinici viteji.

⁹ Zerah, cuşitul^[b], a ieşit la război împotriva lor cu o oştire alcătuită dintr-un milion de luptători^[c] şi trei sute de care. El a ajuns până la Mareşa. ¹⁰ Asa i-a ieşit împotrivă şi s-au aşezat în poziţie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa L-a chemat pe Domnul, Dumnezeul său, şi I-a zis:

¹² Domnul i-a lovit pe cuşiţi înaintea lui Asa şi a lui Iuda, iar cuşiţii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era împreună cu el i-au urmărit până la Gherar şi mulţi dintre cuşiţi au căzut rămânând fără viaţă, căci au fost zdrobiţi dinaintea Domnului şi a oştirii Sale. Ei au luat o mare pradă de război. ¹⁴ Totodată ei au distrus toate cetăţile din preajma Gherarului, căci groaza Domnului intrase în ele. Ei au prădat toate aceste cetăţi, căci găsiseră multă pradă în ele. ¹⁵ De asemenea, au distrus adăposturile turmelor şi au pus mâna pe o mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Reforma lui Asa

15 Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu, ² a ieşit în întâmpinarea lui Asa şi i-a zis: „Asa, tot Iuda şi Beniamin, ascultaţi-mă! Domnul este cu voi atunci când şi voi sunteţi cu El. Dacă-L veţi căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă-L părăsiţi şi El vă va părăsi. ³ Multe zile Israel a fost fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să-l înveţe şi fără Lege. ⁴ Atunci, în strâmtorarea lor, s-au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi El S-a lăsat găsit. ⁵ În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare nici la sosire, căci erau tulburări printre toţi locuitorii ţărilor. ⁶ Un neam era zdrobit de un alt neam şi o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. ⁷ Voi însă fiţi tari şi nu vă odihniţi mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“

⁸ Când a auzit aceste cuvinte şi această profeţie a lui Azaria, fiul^[d] profetului Oded, Asa s-a îmbărbătat şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda, a lui Beniamin şi din cetăţile pe care le cuceriseră în regiunea muntoasă a lui Efraim. El a înnoit altarul Domnului care se afla înaintea porticului de la Casa Domnului. ⁹ I-a adunat pe toţi cei din Iuda şi din Beniamin, precum şi pe străinii care erau printre ei, veniţi din Efraim, din Manase şi din Simeon, căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. ¹⁰ S-au strâns cu toţii la Ierusalim, în luna a treia a celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Asa. ¹¹ În ziua aceea au jertfit Domnului din prada pe care o aduseseră – şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor. ¹³ Oricine nu-L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie. ¹⁴ Au făcut un jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţă şi de corn. ¹⁵ Toţi cei din Iuda s-au bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L-au căutat pe Domnul cu toată pasiunea, iar El S-a lăsat găsit de ei. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.

¹⁶ De asemenea, regele Asa n-a mai lăsat-o nici chiar pe bunica^[e] sa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos al Aşerei^[f]. Asa i-a tăiat idolul hidos, l-a sfărâmat şi l-a ars lângă uedul^[g] Chidron. ¹⁷ Dar înălţimile nu au fost îndepărtate din Israel, deşi inima lui Asa a fost devotată Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el şi tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul şi vasele. ¹⁹ Şi nu a mai avut loc nici un război până în al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.^[h]

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Başa, regele lui Israel, a înaintat împotriva lui Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda. ² Asa a luat argintul şi aurul din vistieriile Casei Domnului şi din vistieriile palatului regelui şi le-a trimis lui Ben-Hadad, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându-i astfel: ³ „Să fie un legământ între mine şi tine, aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur! Du-te deci şi rupe legământul tău cu Başa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“

⁴ Ben-Hadad a ascultat de regele Asa şi i-a trimis pe conducătorii oştirilor sale împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au cucerit cetăţile Iyon, Dan, Abel-Maim^[i], precum şi toate cetăţile cu provizii din Neftali. ⁵ Când Başa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama şi a oprit lucrarea. ⁶ Atunci regele Asa i-a pus pe toţi cei din Iuda să ia pietrele şi lemnele folosite de Başa la fortificarea Ramei. El le-a folosit la fortificarea Ghevei şi a Miţpei.

⁷ În vremea aceea, văzătorul Hanani a venit la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe regele Aramului şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea regelui Aramului din mâna ta! ⁸ Nu aveau cuşiţii^[j] şi libienii o oştire numeroasă, cu care şi cu foarte mulţi călăreţi? Şi totuşi, pentru că te-ai încrezut în Domnul, El i-a dat în mâna ta. ⁹ Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i întărească pe cei a căror inimă este devotată Lui. Ai lucrat ca un nebun în această privinţă şi de aceea, de acum încolo, vei avea parte de războaie!“

¹⁰ Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a aruncat în temniţă^[k], căci era foarte furios pe acesta. În acelaşi timp, Asa îi chinuia şi pe unii din popor. ¹¹ Faptele lui Asa, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. ¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, regele Asa a avut o boală de picioare, iar suferinţa i-a fost foarte mare. Dar chiar şi în boala sa, el nu L-a întrebat pe Domnul, ci pe doctori^[l].

¹³ Asa s-a culcat alături de părinţii săi, murind în al patruzeci şi unulea an al domniei sale. ¹⁴ L-au înmormântat în mormântul pe care şi l-a săpat în Cetatea lui David. L-au aşezat pe un pat umplut cu mirodenii şi cu felurite miresme preparate din uleiuri şi au făcut, în cinstea lui, un foc foarte mare.

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

9 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră ² că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, ³ întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup ⁴ şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea^[a], slava^[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. ⁵ Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci^[c]! Amin.

⁶ Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul^[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. ⁷ Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa^[e] ta.“^{[f] 8} Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. ⁹ Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“^{[g] 10} Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om^[h], strămoşul nostru Isaac. ¹¹ Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – ¹² i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“^{[i] 13} Aşa cum este scris:

¹⁴ Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! ¹⁵ Căci lui Moise i-a spus:

¹⁶ Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, ¹⁷ pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:

¹⁸ Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

¹⁹ Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ ²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?^{[m] 21} Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? ²² Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? ²³ Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, ²⁴ incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

Psalmul 19

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.