The Daily Audio Bible

¹¹ Solomon a dus-o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David, în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soţia mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat Chivotul Domnului sunt sfinte!“

¹² Solomon aducea arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, zidit în faţa porticului, ¹³ potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi şi a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor. ¹⁴ Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său, David, cetele preoţilor, potrivit slujbei lor, pe leviţi, potrivit responsabilităţilor lor de a lăuda pe Domnul şi de a sluji în prezenţa preoţilor după nevoile zilnice şi pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, întocmai cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. ¹⁵ Nu s-au abătut în nici un fel de la porunca regelui cu privire la preoţi, la leviţi şi la vistierii. ¹⁶ Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când Casa Domnului a fost în totalitate isprăvită.

¹⁷ Atunci Solomon s-a dus la Eţion-Gheber şi Elat, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. ¹⁸ Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea, iar aceştia s-au dus în Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi^[a] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

9 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Era însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. ² Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice. ³ Când regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, ⁴ mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi şi veşmintele acestora, paharnicii lui şi veşmintele acestora şi arderile lui de tot pe care le aducea la Casa Domnului^[b], i s-a tăiat răsuflarea. ⁵ Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! ⁶ Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreţia înţelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l-am auzit! ⁷ Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubeşte pe Israel şi vrea să-l statornicească pe vecie! El te-a pus rege peste ei ca să faci judecată şi dreptate.“

⁹ Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi^[c] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Nu s-au mai văzut niciodată aşa mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. ¹⁰ (Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi lemn de algum^[d] şi pietre preţioase. ¹¹ Din lemnul de algum regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.) ¹² Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

¹³ Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi^[e] de aur, ¹⁴ în afară de cel adus de negustori şi comercianţi. De asemenea, toţi regii Arabiei şi guvernatorii ţării îi aduceau aur şi argint lui Solomon. ¹⁵ Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli^[f] de aur bătut ¹⁶ şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de şecheli^[g] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

¹⁷ Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur curat. ¹⁸ Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. ¹⁹ Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. ²⁰ Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. ²¹ Căci regele avea corăbii de Tarşiş^[h] care navigau cu slujitorii lui Hiram^[i] şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

²² Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. ²³ Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui. ²⁴ An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, mirodenii, cai şi catâri. ²⁵ Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi^[j], pe care îi ţinea atât în cetăţile pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim. ²⁶ El stăpânea peste toate regatele, de la râu^[k] până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. ²⁷ Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri^[l]. ²⁸ Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt^[m] şi din toate celelalte ţări.

²⁹ Celelalte fapte ale lui Solomon, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeţia şilonitului Ahia“ şi în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? ³⁰ Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. ³¹ Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

10 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. ² Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt. ³ Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întregul Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

⁴ – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

⁵ – Întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. ⁶ Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

⁷ – Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi îngăduitor, i-au răspuns ei, dacă le vei vorbi prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

⁸ Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. ⁹ El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

¹⁰ Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i-au răspuns:

– Acestui popor, care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu! ¹¹ Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace^[n]!“

¹² Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ ¹³ Regele le-a răspuns aspru. Regele Roboam nu a luat în seamă sfatul dat de bătrâni ¹⁴ şi le-a vorbit potrivit sfatului dat de tineri:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace!

¹⁵ Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. ¹⁶ Când toţi israeliţii au văzut că regele nu le-a ascultat plângerea, i-au răspuns astfel:

Şi tot poporul Israel a plecat acasă. ¹⁷ Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. ¹⁸ Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram^[o], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa a şi rămas până astăzi.

⁹ Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. ¹⁰ Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră^[a], datorită dreptăţii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

¹² Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! ¹³ Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! ¹⁴ Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii^[b] prin care strigăm: „Abba!“^[c], adică „Tată!“ ¹⁶ Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.

Slava care ne aşteaptă

¹⁸ Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. ¹⁹ Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, ²⁰ întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea ²¹ că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. ²² Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod^[d], adică Duhul^[e], gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. ²⁴ Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! ²⁵ Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.