The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
10 „Israel era o vie mănoasă
care dădea roade pentru sine.
Cu cât avea mai multe roade,
cu atât îşi înmulţea altarele;
cu cât îi era mai bogată ţara,
cu atât îşi înfrumuseţa mai mult stâlpii sacri.
2 Inima le este împărţită.
Acum dar să-şi poarte osânda!
El le va dărâma altarele
şi le va distruge stâlpii sacri.
3 Apoi vor zice: «Nu avem rege
pentru că nu ne-am temut de Domnul!
Dar şi dacă am avea un rege,
ce ar putea face acesta pentru noi?»
4 Ei rostesc cuvinte fără rost
şi, cu jurăminte false,
încheie legăminte.
De aceea litigiile răsar
ca pelinul pe brazdele ogorului.
5 Locuitorii Samariei sunt înmărmuriţi
din pricina viţelului din Bet-Aven[a].
Atât poporul lui,
cât şi preoţii lui îl jelesc –
cei care s-au bucurat de gloria lui –
căci este luat de la ei şi dus în exil.
6 Da, chiar el va fi dus în Asiria,
drept tribut pentru măreţul împărat[b].
Ruşinea îl va cuprinde pe Efraim
şi Israel se va ruşina de idolul său[c].
7 Samaria va fi distrusă,
iar regele ei va fi ca o crenguţă dusă de ape.
8 Înălţimile răutăţii[d], unde a păcătuit Israel,
vor fi nimicite.
Spini şi mărăcini vor creşte
pe altarele lor.
Atunci vor începe să zică munţilor: «Acoperiţi-ne!»
şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»
9 Încă de pe vremea Ghivei
ai început să păcătuieşti, Israele,
şi ai continuat tot aşa![e]
Oare nu i-a prăpădit războiul
pe nelegiuiţii din Ghiva?[f]
10 Când voi dori,[g] îi voi disciplina!
Popoarele vor fi strânse împotriva lor,
ca să-i lege pentru îndoita lor fărădelege!
11 Efraim este o juncă deprinsă la jug,
căreia îi place să treiere.
De aceea îi voi pune un jug
pe gâtul ei frumos.
Eu voi mâna Efraimul,
Iuda va trebui să are,
iar Iacov va trebui să grăpeze.
12 Semănaţi dreptatea
şi seceraţi roada îndurării!
Desţeleniţi-vă un ogor nou,
căci este vremea să-L căutaţi pe Domnul,
până când El va veni
şi va turna dreptatea peste voi.
13 Aţi cultivat însă răutatea
şi aţi secerat nedreptatea;
aţi mâncat rodul minciunii.
Pentru că te-ai încrezut în căile tale[h]
şi în mulţimea vitejilor tăi,
14 de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău
şi toate fortăreţele tale vor fi devastate,
aşa cum a devastat Şalman Bet-Arbel[i], cu prilejul războiului,
când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.
15 Tot aşa vă va face şi vouă, celor din Betel,
căci răutatea voastră este fără măsură!
Până în zorii zilei,
regele lui Israel va fi distrus cu desăvârşire.“
Dragostea lui Dumnezeu pentru Israel
11 „Când Israel era doar un copil, îl iubeam
şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2 Cu cât îi chemam[j] mai mult,
cu atât se îndepărtau de Mine[k];
jertfeau baalilor[l]
şi ardeau tămâie idolilor.
3 Eu am fost Cel Ce l-am învăţat pe Efraim să meargă,
luându-l de mâini[m],
dar el nu şi-a dat seama
că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.
4 I-am tras cu funii omeneşti,
cu legături de dragoste.
Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeri[n]
şi M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
5 Dar oare nu se vor întoarce în ţara Egiptului
şi nu va fi asirianul împăratul lor,
pentru că au refuzat să se pocăiască?
6 Sabia se va dezlănţui în cetăţile lor,
le va distruge zăvoarele porţilor
şi-i va devora din pricina planurilor lor rele.[o]
7 Dar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele.
De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt,
El nu-i va înălţa nicidecum.
8 Totuşi cum să te dau, Efraime?
Cum să te predau, Israele?
Cum aş putea să-ţi fac ca Admei?
Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.
9 Nu voi lucra după mânia Mea cea aprigă,
nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om,
sunt Cel Sfânt din mijlocul tău
şi nu voi veni cu mânie[p].
10 Ei vor merge după Domnul,
Care va rage ca un leu.
Când El va rage,
fiii Lui vor veni tremurând din apus.
11 Vor veni tremurând
ca păsările din Egipt
şi ca porumbeii din Asiria,
iar Eu îi voi aşeza în casele lor,
zice Domnul.
Păcatul poporului
12 Efraim însă M-a înconjurat cu minciuni,
iar Casa lui Israel – cu înşelăciuni.
Cât despre Iuda, el încă rătăceşte faţă de[q] Dumnezeu,
faţă de Cel Sfânt şi Credincios[r].“
12 „Efraim se hrăneşte cu vânt;
toată ziua aleargă după vântul de răsărit
şi înmulţeşte minciuna şi violenţa.
El a încheiat legământ cu Asiria
şi a dus uleiul de măsline în Egipt.
2 Domnul are o acuză de adus lui Iuda;
El îl va pedepsi pe Iacov[s] după umbletele lui
şi îi va răsplăti după faptele lui.
3 Încă din pântece el l-a apucat pe fratele său de călcâi,
iar când a fost în putere s-a luptat cu Dumnezeu.
4 S-a luptat cu Îngerul şi a biruit;
a plâns şi s-a rugat de El.
El l-a găsit la Betel
şi acolo a vorbit cu noi[t]
5 Domnul, Dumnezeul Oştirilor[u],
Care este cunoscut ca Domnul.
6 Cât despre tine, întoarce-te la Dumnezeul tău,
păstrează dragostea şi dreptatea
şi nădăjduieşte neîncetat în Dumnezeul tău.
7 Efraim este un negustor
care are[v] în mână o cumpănă înşelătoare;
îi place să jecmănească.
8 Efraim zice:
«M-am îmbogăţit! Am făcut avere!
În tot ce am obţinut, nimeni nu mi-ar putea găsi
vreo vină care să-mi fie considerată păcat![w]»
9 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[x].
Te voi face să locuieşti iarăşi în corturi,
ca în zilele de sărbătoare!
10 Eu le-am vorbit profeţilor;
Eu am înmulţit viziunile
şi am vorbit în pilde prin profeţi.
11 Este Ghiladul nelegiuit?
Cu siguranţă va ajunge un nimic!
Ei jertfesc boi la Ghilgal,
de aceea altarele lor vor ajunge mormane de pietre
pe brazdele câmpului.
12 Iacov a fugit în ţara Aramului[y].
Israel a muncit pentru o soţie;
pentru o nevastă a păzit el oile.
13 Domnul l-a scos pe Israel din Egipt printr-un profet;
printr-un proroc a fost el păzit.
14 Amarnic L-a mai mâniat Efraim pe Dumnezeu!
Dar Stăpânul său va lăsa asupra lui vina sângelui vărsat
şi-i va răsplăti pentru batjocura adusă.“
Mânia Domnului împotriva lui Israel
13 „Când Efraim vorbea, răspândea groază!
El era înălţat în Israel,
dar a păcătuit cu Baal[z] şi a murit.
2 Acum ei păcătuiesc întruna,
îşi fac chipuri din argintul lor,
idoli născociţi de ei,
cu toţii lucrarea meşteşugarilor.
Se zice despre ei:
«Acei oameni care sacrifică,
sărută idoli în formă de viţel».[aa]
3 De aceea vor fi ca ceaţa de dimineaţă
şi ca roua care dispare devreme,
ca pleava suflată de vânt în arie
şi ca fumul care iese din horn.
4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[ab].
Să nu recunoşti nici un alt Dumnezeu în afară de Mine
şi nici un alt Mântuitor, decât pe Mine.
5 Eu te-am hrănit[ac] când erai în pustie,
într-un ţinut uscat.
6 Când au dat însă de păşune, s-au săturat,
iar după ce s-au săturat, s-au mândrit în inima lor
şi astfel M-au uitat.
7 Prin urmare, voi fi pentru ei ca un leu,
îi voi pândi pe drum ca un leopard.
8 Voi da peste ei ca o ursoaică prădată de puii săi
şi le voi sfâşia pieptul.
Îi voi devora ca un leu,
iar fiarele câmpului îi vor sfâşia.
9 Eşti pierdut, Israele,
căci ai fost împotriva Mea, împotriva Ajutorului tău.
10 Unde-ţi este regele, ca să te poată izbăvi acum?
Unde sunt judecătorii din toate cetăţile tale?
Unde sunt aceia despre care ziceai:
«Dă-mi un rege şi conducători!»?
11 Ţi-am dat un rege, în mânia Mea,
şi ţi l-am luat, în furia Mea!
12 Fărădelegea Efraimului este adunată
şi păcatul lui este păstrat.
13 Durerile naşterii au venit la el,
dar el este încă un copil neînţelept,
căci în momentul zămislirii,
nu vine la gura pântecelui.
14 Îi voi răscumpăra de sub puterea Locuinţei Morţilor[ad],
îi voi răscumpăra de la moarte![ae]
Moarte, unde-ţi sunt molimele?
Locuinţă a Morţilor, unde-ţi este distrugerea?
Căinţa va fi ascunsă de privirile Mele,
15 oricât de roditor va fi el printre fraţii săi.
Vântul de răsărit[af] va veni,
o suflare a Domnului se va stârni din pustie.
Acesta îi va usca izvorul
şi îi va seca fântâna.
Vistieria îi va fi prădată
de toate lucrurile preţioase.
16 Samaria îşi va purta vina
pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei.
Vor cădea răpuşi de sabie;
copiii lor vor fi măcelăriţi,
iar femeile lor însărcinate vor fi spintecate.“
Pocăinţă şi binecuvântare
14 „Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău,
căci ai căzut din pricina fărădelegii tale.
2 Aduceţi cu voi[ag] cuvinte de căinţă
şi întoarceţi-vă la Domnul!
Spuneţi-I:
«Iartă-ne toate fărădelegile,
primeşte-ne cu bunăvoinţă,
şi noi Îţi vom aduce jertfa buzelor noastre[ah]!
3 Asiria nu ne poate scăpa!
Nu vom mai încăleca pe cai!
Nu vom mai numi ‘dumnezeul nostru!’
lucrarea mâinilor noastre,
căci numai la Tine găseşte orfanul milă.»
4 Atunci îi voi vindeca de rătăcirea lor
şi îi voi iubi fără limite,
căci mânia Mea s-a abătut de la ei.
5 Voi fi ca roua pentru Israel,
iar el va înflori ca floarea de crin;
va da rădăcini adânci
ca un cedru din Liban,
6 iar ramurile lui se vor întinde.
Splendoarea lui va fi ca a măslinului,
iar aroma lui ca a cedrului din Liban.
7 Vor fi din nou locuitori la umbra lui,
iar aceştia vor da viaţă grânelor[ai].
Ei vor înflori ca via
şi vor fi renumiţi ca vinul de Liban.
8 Efraime, ce mai am Eu[aj] de-a face cu idolii?
Eu îi voi răspunde şi îi voi purta de grijă.
Sunt ca un chiparos verde;
din Mine vine rodul tău!“
9 Cine este înţelept? Acela va înţelege aceste lucruri!
Cine este priceput? Acela le va cunoaşte!
Căci căile Domnului sunt drepte!
Cei drepţi umblă pe ele,
însă răzvrătiţii se împiedică pe ele.
1 Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: 2 îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!
Condamnarea falşilor învăţători
3 Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. 4 Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
5 Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. 7 Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
8 Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. 9 Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.
14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.
Îndemnuri pentru cei credincioşi
17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!
24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[a].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.
16 Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul,
dar cel drept le va vedea prăbuşirea.
17 Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă!
El va aduce desfătare sufletului tău.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.