The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
Domnul va avea grijă de Israel
10 „Cereţi de la Domnul ploaie,
ploaie târzie[a]!
Domnul este Cel Ce face norii de furtună[b];
El dă ploaie îmbelşugată oamenilor[c]
şi fiecăruia îi dă un câmp roditor.
2 Căci terafimii[d] rostesc lucruri nelegiuite[e],
iar ghicitorii văd minciuni;
visătorii spun visuri care sunt false[f]
şi mângâie cu nimicuri.
De aceea, poporul rătăceşte ca o turmă,
suferă pentru că nu este nici un păstor.
3 Mânia Mea s-a dezlănţuit împotriva păstorilor
şi îi voi pedepsi pe ţapi[g];
căci Domnul Oştirilor Îşi cercetează turma, Casa lui Iuda,
şi o va face asemenea calului Său maiestuos în luptă.
4 Din Iuda va ieşi piatra din capul unghiului,
din el va ieşi ţăruşul,
din el va ieşi arcul de război,
din el vor ieşi toţi conducătorii laolaltă!
5 Ei[h] vor fi ca vitejii
care bătătoresc noroiul uliţelor în luptă!
Ei se vor lupta, căci Domnul este cu ei,
şi îi vor face de ruşine pe călăreţi!
6 Voi întări Casa lui Iuda
şi voi izbăvi Casa lui Iosif[i]!
Îi voi aduce înapoi,
pentru că Îmi este milă de ei
şi vor fi
ca şi cum nu i-aş fi respins,
căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor,
şi Eu le voi răspunde!
7 Efraimiţii vor fi ca nişte viteji
şi inima lor se va bucura ca de vin!
Fiii lor vor vedea aceasta şi se vor bucura,
iar inima lor se va veseli în Domnul.
8 Le voi da un semnal[j] şi-i voi aduna,
căci i-am răscumpărat;
vor fi la fel de numeroşi cum erau odinioară!
9 Chiar dacă îi voi împrăştia printre popoare
şi acolo, departe, ei îşi vor aminti de Mine!
Ei şi fiii lor vor trăi
şi se vor întoarce.
10 Eu îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului
şi îi voi aduna din Asiria!
Îi voi aduce în Ghilad şi în Liban
şi nu le va mai ajunge teritoriul!
11 Ei[k] vor trece prin marea necazului;
vor[l] lovi în valurile mării
şi toate adâncimile Nilului vor fi uscate!
Mândria Asiriei va fi doborâtă
şi sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.
12 Îi voi întări în Domnul
şi în Numele Lui vor umbla, zice Domnul.“
Cei doi păstori
11 „Deschide-ţi porţile, Libanule,
ca să-ţi mănânce focul cedrii!
2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut,
cei falnici au fost distruşi!
Văitaţi-vă, stejari din Başan,
căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
3 Se aude vaietul păstorilor,
căci le-a fost distrusă gloria[m]!
Se aude răgetul puilor de lei,
căci a fost distrusă mândria[n] Iordanului.“
4 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere! 5 Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă! 6 Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“
7 Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă[o]“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma. 8 Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori.
Sufletul meu nu i-a[p] mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine! 9 Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.
12 Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi[q].
13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului[r] preţul aceasta «scump»[s] la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului[t], în Casa Domnului.
14 Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.
17 Vai de păstorul de nimic,
care îşi părăseşte turma!
Să cadă sabia peste braţul lui
şi pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce braţul în întregime
şi să-i orbească de tot ochiul drept!“
Căderea Babilonului
18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. 2 El a strigat cu glas puternic:
„A căzut, a căzut marele Babilon,
a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
3 pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[a] ei!“
4 Am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaş păcatelor ei
şi să nu primeşti din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
6 Daţi-i înapoi după cum a dat ea
şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
amestecaţi-i o porţie dublă!
7 Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
«Şed ca o împărăteasă,
nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
– moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.
9 Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într-un ceas a venit condamnarea ta!»
11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[b] oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
şi niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»
Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu o asemenea violenţă
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
al flautiştilor şi al trompetiştilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
33 Căci aşa cum baterea laptelui produce smântână,
şi lovirea nasului dă sânge,
tot aşa şi provocarea mâniei aduce certuri.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.