The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
1 Cuvântul Domnului care a venit la Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda:
Iminenţa judecăţii
2 „Voi spulbera totul
de pe faţa pământului! zice Domnul.
3 Voi spulbera oamenii şi animalele,
voi spulbera păsările cerului
şi peştii mării,
pietrele de poticnire[a] şi pe cei răi împreună cu ele[b]!
Îi voi nimici pe oameni de pe faţa pământului! zice Domnul.
Judecată împotriva lui Iuda
4 Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda
şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului!
Voi distruge din acest loc orice urmă de închinare la Baal[c]
şi numele preoţilor idolatri[d],
5 pe cei ce se închină pe acoperişuri
oştirii cerului,
pe cei ce se închină jurând pe Domnul,
dar care jură şi pe Moleh[e],
6 pe cei care s-au abătut de la Domnul
şi pe cei care nu-L mai caută pe Domnul,
nici nu mai întreabă de El!
7 Să se facă tăcere înaintea Stăpânului Domn,
fiindcă ziua Domnului este aproape!
Domnul a pregătit o jertfă[f]
şi Şi-a pus deoparte oaspeţii.
8 În ziua jertfei Domnului,
îi voi pedepsi pe prinţi
şi pe fiii regelui,
şi pe toţi cei ce poartă
haine străine!
9 În ziua aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce sar peste prag[g],
care umplu templul zeilor lor[h]
cu violenţă şi înşelăciune!“
10 „În ziua aceea, zice Domnul,
se va auzi un strigăt de durere dinspre Poarta Peştilor,
un urlet dinspre cartierul cel nou[i]
şi un mare măcel dinspre dealuri.
11 Jeliţi, locuitori ai Macteşului[j],
căci toţi negustorii sunt distruşi,
toţi cei ce vând pe[k] argint sunt nimiciţi!
12 În vremea aceea,
voi răscoli Ierusalimul cu felinare
şi-i voi pedepsi pe cei mulţumiţi[l],
pe cei ce sunt ca vinul care se îngroaşă pe drojdiile lui[m],
pe cei care zic în inimile lor:
«Domnul nu va face nici bine,
dar nu va face nici rău!»
13 Averea lor va fi de jaf,
iar casele lor vor fi pustiite.
Îşi vor zidi case,
dar nu vor locui în ele!
Îşi vor planta vii,
dar nu le vor bea vinul!
Ziua cea mare a Domnului
14 Ziua cea mare a Domnului este aproape;
este aproape şi se grăbeşte să vină!
Vuietul zilei Domnului este amarnic;
la fel este şi urletul celui viteaz acolo.
15 Ziua aceea va fi o zi a furiei,
o zi de necaz şi strâmtorare,
o zi de pustiire şi distrugere,
o zi de întuneric şi negură,
o zi cu nori şi întunecime,
16 o zi a trâmbiţei şi a strigătului de război
împotriva cetăţilor fortificate
şi a turnurilor înalte!
17 Voi aduce un aşa necaz asupra oamenilor,
încât vor bâjbâi ca nişte orbi,
căci au păcătuit împotriva Domnului.
Sângele le va fi vărsat ca praful,
iar măruntaiele − ca balega.
18 Nici argintul şi nici aurul lor
nu vor putea să-i scape
în ziua furiei Domnului!
Întreaga ţară[n] va fi mistuită
de focul geloziei Sale,
căci El va aduce cu siguranţă o nimicire grabnică
asupra tuturor locuitorilor ţării[o].“
2 „Strângeţi-vă laolaltă, adunaţi-vă,
neam fără ruşine,
2 până nu se împlineşte hotărârea,
până nu trece timpul ca pleava,
până nu vine peste tine mânia aprigă a Domnului
şi până nu te ajunge ziua mâniei Domnului!
3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară,
voi, care împliniţi poruncile Lui!
Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia!
Poate că aşa veţi fi cruţaţi[p]
în ziua mâniei Domnului!
Judecată împotriva Filistiei
4 Gaza va fi părăsită[q],
iar Aşchelonul va fi lăsat în ruină.
Cei din Aşdod vor fi izgoniţi[r] ziua-n amiaza mare,
iar Ekronul va fi dezrădăcinat[s].
5 Vai de cei ce locuiesc pe malul mării,
vai de neamul cheretiţilor!
Canaanule, ţară a filistenilor,
Cuvântul Domnului este împotriva ta!“
„Te voi distruge
şi vei rămâne fără locuitori!“
6 „Malul mării va ajunge păşuni,
izlazuri[t] pentru păstori
şi ţarcuri pentru oi.
7 Malul acesta va fi pentru rămăşiţa casei lui Iuda!
Acolo vor găsi ei păşune.
Seara se vor odihni
în casele Aşchelonului,
căci Domnul, Dumnezeul lor, le va purta de grijă
şi le va aduce înapoi captivii.“
Judecată împotriva Moabului şi Amonului
8 „Am auzit batjocurile Moabului
şi insultele amoniţilor
care Mi-au defăimat poporul
şi s-au semeţit împotriva hotarelor lui!
9 De aceea, viu sunt Eu,
zice Domnul Oştirilor[u],
Dumnezeul lui Israel,
că Moab va fi ca Sodoma,
iar amoniţii ca Gomora,
un loc plin cu buruieni şi cu gropi de sare,
un pustiu pe vecie!
Rămăşiţa poporului Meu îi va prăda
şi supravieţuitorii neamului Meu îi vor stăpâni.“
10 „Aceasta le va fi plata pentru mândria lor,
căci au fost batjocoritori şi s-au semeţit
împotriva poporului Domnului Oştirilor.
11 Domnul Se va arăta înfricoşător faţă de ei,
căci El îi va nimici[v] pe toţi zeii pământului!
Înaintea Lui se vor închina, fiecare în locul ei,
toate neamurile ostroavelor.“
Judecată împotriva cuşiţilor şi asirienilor
12 „Chiar şi voi, cuşiţilor[w],
veţi fi străpunşi de sabia Mea!“
13 „Domnul Îşi va întinde mâna împotriva celor din nord
şi va nimici Asiria.
El va preface Ninive într-o ruină,
într-un loc uscat, ca un deşert!
14 Turmele[x] se vor odihni în mijlocul ei,
precum şi tot felul de animale sălbatice[y];
ciuşul şi bufniţa[z] vor înnopta între capitelurile stâlpilor ei,
iar ţipătul lor se va auzi prin ferestre.
Molozul va fi în pragul porţilor ei,
căci lucrările din cedru vor fi despuiate[aa].
15 Iată dar cetatea cea veselă,
care trăia fără grijă
şi care îşi zicea în inima ei:
«Doar eu şi nimeni altcineva!»
Ce ruină s-a ales de ea!
A ajuns un culcuş pentru fiarele sălbatice!
Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră
şi o arată cu mâna.
Păcatul şi restaurarea Ierusalimului
3 Vai de cetatea asupritoare,
răzvrătită şi pângărită!
2 Ea n-ascultă de nici un glas,
nu primeşte nici o disciplinare.
Ea nu se încrede în Domnul,
nu se apropie de Dumnezeul ei.
3 Conducătorii ei sunt ca nişte lei care răcnesc;
judecătorii ei sunt ca nişte lupi seara,
care nu lasă nimic până dimineaţă.
4 Profeţii ei sunt aroganţi[ab],
sunt nişte oameni înşelători.
Preoţii ei pângăresc ceea ce este sfânt[ac]
şi calcă în mod violent Legea.
5 Domnul este cel drept în mijlocul ei
şi El nu săvârşeşte nici o nedreptate.
În fiecare dimineaţă Îşi împarte judecata,
în fiecare zori de zi, fără greşeală[ad],
însă cel nedrept nu ştie de ruşine.“
6 „Am nimicit neamuri!
Turnurile le sunt în ruină!
Le-am pustiit drumurile!
Acum nimeni nu mai umblă pe ele.
Cetăţile le sunt distruse
şi au rămas fără oameni, fără locuitori.
7 Am zis: «Cu siguranţă te[ae] vei teme de Mine,
vei primi disciplinarea!»
Astfel, locuinţa nu i-ar fi fost nimicită
şi n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele!
Dar ei au fost tot mai dornici
să se strice prin toate faptele lor.
8 De aceea, aşteptaţi-Mă numai, zice Domnul,
până în ziua în care Mă voi scula să mărturisesc[af],
căci am hotărât să adun neamurile,
să strâng regatele
ca să-Mi revărs asupra lor indignarea,
toată aprinderea mâniei Mele!
Tot pământul va fi mistuit
de focul geloziei Mele!
9 Atunci le voi da popoarelor buze curate,
pentru ca toţi să cheme Numele Domnului
şi să-I slujească umăr la umăr.
10 De dincolo de râurile din Cuş[ag],
închinătorii Mei, fiica celor risipiţi ai Mei[ah],
Îmi vor aduce daruri de mâncare.
11 În ziua aceea nu vei mai fi făcută de ruşine
de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea,
căci atunci îi voi scoate din mijlocul tău
pe cei trufaşi,
iar tu nu te vei mai îngâmfa vreodată
pe muntele Meu cel sfânt!
12 Dar voi lăsa în mijlocul tău
un popor smerit şi puţin la număr,
care va căuta adăpost în Numele Domnului.
13 Rămăşiţa lui Israel nu va mai săvârşi nedreptatea;
aceştia nu vor mai spune minciuni
şi în gura lor nu se va mai găsi
o limbă înşelătoare.
Ei vor găsi păşune, se vor odihni
şi nimeni nu-i va mai îngrozi.“
Cântec de veselie
14 „Strigă de bucurie, fiică a Sionului!
Strigă tare, Israele!
Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecata de la tine,
El l-a izgonit pe duşmanul tău.
Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!
16 În ziua aceea se va zice Ierusalimului:
«Nu te teme, Sioane!
Să nu-ţi slăbească mâinile!
17 Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,
ca un viteaz care poate izbăvi!
El se va bucura de tine nespus,
te va linişti cu dragostea Lui
şi va striga de veselie din pricina ta.»“
18 „Îi voi aduna
pe cei ce sunt trişti din cauza adunărilor de sărbătoare;
din tine îşi trag obârşia.
Povara de pe umerii tăi era o ruşine.[ai]
19 Iată, în vremea aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce te-au asuprit!
Îi voi izbăvi pe cei şchiopi
şi-i voi aduna pe cei ce au fost izgoniţi!
Le voi da cinste şi renume
în toate ţările unde au fost făcuţi de ruşine.
20 În vremea aceea vă voi aduce înapoi!
În vremea aceea vă voi strânge!
Vă voi face parte de renume şi cinste
între toate popoarele pământului,
când vă voi aduce înapoi captivii
înaintea ochilor voştri, zice Domnul.“
Îngerul cu sulul cel mic
10 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc, 2 şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat 3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete şi-au făcut auzite glasurile lor, 4 iar când cele şapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluieşte ceea ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie!“ 5 Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 şi a jurat pe Cel Ce trăieşte în vecii vecilor, Care a creat cerul şi ceea ce este în el, pământul şi ceea ce este pe el şi marea şi ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare, 7 ci în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini taina[a] lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit El robilor Săi, profeţii.
8 Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!“ 9 M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.“ 10 Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. 11 Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, neamuri, limbi şi regi!“
Psalmul 138
Al lui David
1 Te voi lăuda din toată inima mea,
Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt
şi-Ţi voi lăuda Numele,
pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta,
pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvântul mai presus de orice.
3 În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii Tale!
5 Vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Ta, Doamne!
6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit
şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.
7 Când umblu prin mijlocul necazului,
Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei
şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.
8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine.
Doamne, îndurarea Ta este veşnică:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale!
11 Sunt unii oameni care îşi blestemă tatăl
şi nu-şi binecuvântează mama.
12 Alţii se consideră curaţi,
deşi nu sunt spălaţi de murdăria lor.
13 Sunt unii ai căror ochi sunt semeţi
şi a căror privire este dispreţuitoare.
14 Sunt unii ai căror dinţi sunt nişte săbii
şi ale căror măsele sunt nişte cuţite,
ca să-l devoreze pe cel sărac de pe pământ
şi pe cel nevoiaş dintre oameni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.