The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
Domnul promite restaurarea Ierusalimului
8 Cuvântul Domnului Oştirilor a venit la mine şi mi-a zis:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Sunt gelos cu o mare gelozie pentru Sion
şi sunt aprins de gelozie pentru el!»
3 Aşa vorbeşte Domnul:
«Mă voi întoarce în Sion
şi voi locui în mijlocul Ierusalimului!
Ierusalimul va fi numit ‘Cetatea Adevărului’,
iar muntele Domnului Oştirilor va fi numit ‘Muntele cel Sfânt!’»
4 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Bătrâni şi femei în vârstă vor şedea iarăşi
în pieţele Ierusalimului,
fiecare cu toiagul său în mână,
din pricina mulţimii zilelor lor!
5 Pieţele cetăţii vor fi pline
de băieţi şi fete
care se vor juca pe străzile lui!»
6 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«În acele zile, lucrul acesta va părea o minune
în ochii rămăşiţei acestui popor,
dar oare va fi o minune şi în ochii Mei?»
zice Domnul Oştirilor.
7 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Iată, îl voi izbăvi pe poporul Meu
din ţara de la răsărit
şi din ţara de la asfinţitul soarelui[a]!
8 Îi voi aduce înapoi
şi vor locui în mijlocul Ierusalimului!
Ei vor fi poporul Meu,
iar Eu voi fi Dumnezeul lor,
cu credincioşie şi cu dreptate!»
9 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Întăriţi-vă mâinile, voi care ascultaţi în aceste zile cuvintele rostite prin gura profeţilor, care au vorbit în ziua când temelia Casei Domnului Oştirilor a fost pusă pentru zidirea Templului! 10 Căci înainte de aceste zile nu exista răsplată nici pentru om, nici pentru animale şi, din cauza duşmanului, cei ce se duceau şi veneau nu aveau pace. Îi stârnisem pe toţi oamenii împotriva semenilor lor! 11 Dar acum nu-i voi mai face rămăşiţei acestui popor ca în trecut, zice Domnul Oştirilor, 12 ci vor semăna în pace[b], viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta iar cerurile îşi vor lăsa roua să cadă. Toate acestea le voi da în stăpânirea rămăşiţei acestui popor. 13 Şi, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, Casă a lui Iuda şi Casă a lui Israel, tot astfel vă voi mântui şi veţi fi o binecuvântare! Nu vă fie frică deci, ci întăriţi-vă mâinile!
14 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După cum am plănuit să vă fac rău când M-au mâniat părinţii voştri, zice Domnul Oştirilor, şi nu Mi-a părut rău, 15 tot aşa şi acum, în zilele acestea, plănuiesc să fac bine din nou Ierusalimului şi Casei lui Iuda! Nu vă fie frică! 16 Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le faceţi: fiecare să spună semenului său adevărul! Să judecaţi la porţile voastre pe temeiul adevărului şi al dreptăţii depline! 17 Să nu gândiţi rău în inima voastră împotriva semenului vostru şi să nu iubiţi jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul.’»“
18 Cuvântul Domnului Oştirilor a venit la mine şi mi-a zis: 19 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea[c] vor deveni pentru Casa lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi sărbători plăcute! Iubiţi deci adevărul şi pacea!»
20 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Vor veni din nou popoare
şi locuitori ai multor cetăţi!
21 Locuitorii unei cetăţi
vor merge la cealaltă şi vor zice:
‘Haideţi să mergem să ne rugăm Domnului
şi să-L căutăm pe Domnul Oştirilor!
Voi merge chiar eu însumi!’
22 Vor veni multe popoare
şi neamuri puternice
să-L caute pe Domnul Oştirilor în Ierusalim
şi să se roage Domnului!»
23 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «În zilele acelea, zece oameni din orice limbă a neamurilor[d] vor apuca un iudeu de poala hainei, îl vor apuca şi-i vor zice: ‘Vrem să mergem cu voi, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu voi!’»“
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[a].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
8 Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere 11 şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.
15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice[b] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“[c].
17 Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ 18 Au avut loc fulgere, sunete[d] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. 20 Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant[e]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
29 Trei fiinţe au un pas impunător
şi chiar patru merg cu graţie:
30 leul, viteazul animalelor,
care nu se retrage dinaintea nimănui;
31 cocoşul ţanţoş, ţapul
şi regele în fruntea[a] oştirii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.