The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Porunca de a reconstrui Templul
1 În al doilea an al domniei împăratului Darius, în prima zi a lunii a şasea[a], Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, astfel:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Poporul acesta zice că încă n-a venit vremea pentru rezidirea Casei Domnului.»“
3 Apoi Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai astfel:
4 „Dar pentru voi a venit oare vremea
să locuiţi în case căptuşite cu lemn,
în timp ce Casa aceasta este în ruine?“
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
6 Aţi semănat mult, dar aţi adunat puţin!
Mâncaţi, dar tot nu vă săturaţi!
Beţi, dar tot nu vă potoliţi setea!
Vă îmbrăcaţi, dar tot nu vă este cald,
iar plata pe care o câştigaţi
o puneţi într-o pungă spartă!“
7 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
8 Duceţi-vă la munte,
aduceţi lemne
şi rezidiţi Casa,
ca astfel Eu să-Mi găsesc plăcerea în ea
şi să fiu onorat, zice Domnul.
9 V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aţi adunat puţin,
iar când aţi adus recolta acasă, am spulberat-o!
De ce? zice Domnul Oştirilor.
Deoarece Casa Mea zace în ruine,
în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui!
10 De aceea cerurile nu v-au mai dat roua,
iar pământul nu şi-a mai dat recolta!
11 Am chemat seceta peste ţară,
peste munţi şi peste grâne,
peste must, peste ulei
şi peste ceea ce rodeşte pământul,
peste oameni, peste animale
şi peste toată truda mâinilor voastre!“
Răspunsul poporului
12 Atunci Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi întreaga rămăşiţă a poporului au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, şi de cuvintele profetului Hagai, pentru că Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13 Apoi Hagai, mesagerul Domnului, a spus poporului mesajul Domnului: „Eu sunt cu voi!“, zice Domnul. 14 Astfel Domnul a trezit duhul lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Ei au venit şi au început lucrarea la Casa Domnului Oştirilor, Dumnezeul lor, 15 în a douăzeci şi patra zi a lunii a şasea, în al doilea an[c] al domniei împăratului Darius.
Splendoarea noului Templu
2 În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea[d], Domnul a vorbit prin profetul Hagai astfel: 2 „Vorbeşte-le lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi rămăşiţei poporului astfel:
3 «Cine a mai rămas dintre voi,
care a văzut această Casă
în slava ei de dinainte?
Cum o vedeţi acum?
Nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
4 Acum însă, fii tare, Zerub-Babel, zice Domnul.
Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot!
Fiţi tari şi voi, tot poporul ţării, zice Domnul, şi lucraţi!
Căci Eu sunt cu voi,
zice Domnul Oştirilor,
5 potrivit promisiunii legământului pe care l-am încheiat cu voi
la ieşirea voastră din Egipt.
Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru.
Nu vă temeţi!
6 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
‘Peste puţină vreme,
voi zgudui încă o dată cerul şi pământul,
marea şi uscatul.
7 Voi clătina toate neamurile
şi astfel bogăţiile tuturor neamurilor vor veni la Mine,
iar Eu voi umple de slavă această Casă,
zice Domnul Oştirilor.
8 Al Meu este argintul, al Meu este aurul,
zice Domnul Oştirilor.
9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare
decât a celei dintâi,
zice Domnul Oştirilor,
iar în locul acesta voi aduce pace!’
zice Domnul Oştirilor.»“
Mustrări şi promisiuni
10 În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua a celui de-al doilea an[e] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Hagai şi i-a zis: 11 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Întreabă-i pe preoţi ce spune Legea: 12 dacă un om duce în poala hainei sale carne sfinţită şi atinge cu poala hainei sale pâine, bucate fierte, vin, ulei sau orice alt fel de mâncare, vor fi acestea sfinţite?»“
Preoţii au răspuns: „Nu!“
13 Hagai a mai zis: „Dar dacă cineva, care este necurat prin faptul că s-a atins de un trup mort, atinge unul dintre aceste lucruri, va deveni el necurat?“
Preoţii au răspuns: „Da, va deveni necurat!“
14 Atunci Hagai a zis:
„Tot aşa este şi poporul acesta,
tot aşa este şi neamul aceasta
înaintea Mea, zice Domnul,
şi tot aşa sunt toate lucrările mâinilor lor!
Ceea ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă
este necurat!
15 Şi acum, uitaţi-vă cu atenţie la ceea ce se întâmplă începând de azi[f]! Până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului, 16 cum era?
Când cineva venea la o grămadă de douăzeci de măsuri de grâu,
găsea doar zece,
iar când venea la teascul de struguri pentru a scoate cincizeci de măsuri de vin,
găsea doar douăzeci.
17 Am lovit toate lucrările mâinilor voastre
cu filoxeră, mucegai şi grindină,
dar tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.
18 Uitaţi-vă cu atenţie la ceea ce se întâmplă începând de azi, din a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua în care a fost pusă temelia la Templul Domnului! Uitaţi-vă cu atenţie:
19 mai este sămânţă în hambar?
Până acum nici via, nici smochinul, nici rodiul
şi nici măslinul n-au dat rod.
Dar din ziua aceasta vă voi binecuvânta!“
Promisiunea Domnului făcută lui Zerub-Babel
20 Cuvântul Domnului a venit a doua oară la Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii[g], şi i-a zis: 21 „Vorbeşte-i lui Zerub-Babel, guvernatorul lui Iuda, şi spune-i:
«Voi zgudui
cerurile şi pământul,
22 voi răsturna tronul regatelor,
voi nimici puterea regatelor neamurilor
şi voi răsturna carele de război şi pe cei ce le cârmuiesc;
caii şi călăreţii lor vor cădea,
fiecare prin sabia propriului frate!
23 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor,
te voi lua pe tine, robul Meu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel,
zice Domnul,
şi te voi face precum inelul cu sigiliu,
căci pe tine te-am ales,
zice Domnul Oştirilor.»“
Cei doi martori
11 Mi-a fost dată o trestie asemenea unui băţ şi mi s-a spus: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină acolo! 2 Curtea exterioară a Templului s-o laşi la o parte şi să n-o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni[a]. 3 Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profeţească o mie două sute şaizeci de zile[b], îmbrăcaţi în sac.“ 4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. 5 Dacă cineva vrea să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i mistuie pe duşmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău trebuie să fie omorât în acest fel. 6 Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeţiei lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, cât de des doresc ei. 7 Când îşi vor fi terminat de depus mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge şi-i va omorî. 8 Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăţi, care, în mod figurat[c], este numită „Sodoma“ şi „Egipt“[d], unde a fost răstignit şi Domnul lor. 9 Oameni din orice popor, seminţie, limbă şi neam se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. 10 Locuitorii pământului se vor bucura de ei, vor sărbători şi îşi vor trimite daruri unii altora, căci aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11 Dar după trei zile şi jumătate, o suflare de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi ei s-au ridicat în picioare; şi o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. 12 Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le-a spus: „Suiţi-vă aici!“ Şi ei s-au suit în cer, într-un nor, în timp ce duşmanii lor se uitau la ei. 13 Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
14 Al doilea „vai“ s-a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
A şaptea trâmbiţă
15 Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau:
„Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru
şi a Cristosului[e] Său;
iar El va împărăţi în vecii vecilor!“
16 Cei douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 17 zicând:
„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
Care eşti şi Care erai,
pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare
şi ai început să împărăţeşti!
18 Neamurile erau mânioase,
dar a venit mânia Ta,
a venit timpul ca morţii să fie judecaţi,
a venit timpul să dai răsplată robilor Tăi, profeţii,
sfinţilor şi celor ce se tem de Numele Tău,
celor mici şi celor mari
şi a venit timpul să-i distrugi pe cei ce au distrus[f] pământul!“
19 Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer şi în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Şi au fost fulgere, sunete[g], tunete, cutremur şi grindină mare.
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!
15 Lipitoarea are două fiice: „Dă!“ şi „Dă!“
Trei lucruri sunt nesăţioase,
chiar patru nu spun niciodată: „Destul!“:
16 Locuinţa Morţilor, pântecele sterp,
pământul care nu este niciodată sătul de apă
şi focul care nu spune niciodată: „Destul!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.