The Daily Audio Bible

Arderea de tot

1 Domnul l-a chemat pe Moise şi a vorbit cu el din Cortul Întâlnirii, poruncindu-i ² să li se adreseze israeliţilor şi să le spună astfel: „Când vreunul dintre voi aduce Domnului un dar, să-l aducă din turmele de oi sau din cirezile de vite.

³ Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără meteahnă; să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut^[a] înaintea Domnului. ⁴ Să-şi pună mâna pe capul viţelului adus ca ardere de tot şi acesta va fi primit în locul lui ca ispăşire pentru el. ⁵ Viţelul să fie înjunghiat înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să aducă sângele şi să-l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁶ Arderea de tot să fie jupuită şi tăiată în bucăţi. ⁷ Fiii preotului Aaron vor trebui să facă foc pe altar şi să pună lemne în foc. ⁸ Apoi preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, ⁹ iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Şi preotul să le ardă pe altar ca o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹⁰ Dacă darul lui pentru arderea de tot este din turmă, din oi sau din capre, atunci să fie un mascul fără meteahnă. ¹¹ Să-l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ¹² Preotul să-l taie în bucăţi, după care să aşeze bucăţile împreună cu capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, ¹³ iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹⁴ Dacă darul adus Domnului este o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbei. ¹⁵ Preotul să aducă pasărea lângă altar, să-i rupă capul şi s-o ardă pe altar; va trebui ca sângele să i se scurgă pe o parte a altarului. ¹⁶ Apoi să-i scoată guşa cu ce are în ea^[b] şi s-o arunce lângă altar, pe partea de răsărit, în locul pentru cenuşă. ¹⁷ Să-i rupă aripile fără a le scoate de tot. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

Darul de mâncare

2 Când cineva aduce Domnului un dar de mâncare, darul să fie din făină aleasă; să toarne ulei peste ea, să adauge tămâie ² şi s-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron. Preotul să ia un pumn din făina aleasă şi din ulei, precum şi toată tămâia şi să le ardă pe altar ca o jertfă de aducere-aminte; aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ³ Ce va rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi, ca parte preasfântă a jertfelor mistuite de foc pentru Domnul.

⁴ Când aduci un dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să aduci nişte turte nedospite făcute din făină aleasă, amestecată cu ulei sau^[c] nişte turte subţiri stropite cu ulei. ⁵ Dacă darul tău este un dar de mâncare pregătit pe grătar, să fie o turtă nedospită făcută din făină aleasă, amestecată cu ulei. ⁶ S-o frângi în bucăţi şi să torni ulei peste ea; acesta este un dar de mâncare. ⁷ Dacă darul tău este un dar de mâncare pregătit în tigaie, să fie din făină aleasă, amestecată cu ulei. ⁸ Să aduci Domnului darul de mâncare care este pregătit într-unul dintre aceste moduri; când va fi adus înaintea preotului, acesta să îl pună pe altar. ⁹ Preotul să ia o parte din darul de mâncare şi să o ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁰ Ceea ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; este o parte preasfântă a jertfelor mistuite de foc pentru Domnul.

¹¹ Nici unul din darurile de mâncare pe care le aduceţi Domnului să nu fie făcute din aluat dospit, pentru că nu trebuie să ardeţi nimic făcut din aluat dospit^[d] sau care conţine miere^[e], ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ¹² Cât despre darul primelor roade, puteţi să-l aduceţi Domnului, dar el să nu fie ars pe altar ca o aromă plăcută. ¹³ Toate darurile tale de mâncare să fie presărate cu sare; să nu laşi să lipsească sarea legământului^[f] Dumnezeului tău din darurile tale de mâncare. Să aduci sare la toate darurile tale de mâncare. ¹⁴ Dacă aduci un dar pentru Domnul din primele tale roade, să aduci un dar de mâncare din spice proaspete, prăjite la foc şi din boabe noi, pisate. ¹⁵ Să pui ulei peste ele şi să adaugi şi tămâie; acesta este un dar de mâncare. ¹⁶ Preotul să ardă boabele pisate şi uleiul împreună cu toată tămâia ca jertfă de aducere-aminte. Aceasta este o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului.

Jertfa de pace

3 Dacă cineva va aduce un dar ca jertfă de pace^[g] din cireada lui, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă şi aşa să fie adus înaintea Domnului. ² Să pună mâna pe capul jertfei sale şi să o înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ³ Apoi, din această jertfă de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Să o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele şi din toată grăsimea din jurul măruntaielor, ⁴ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ⁵ Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc, ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

⁶ Dacă darul lui ca jertfă de pace în cinstea Domnului este din turma lui, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă. ⁷ Dacă aduce ca dar un miel, să-l aducă înaintea Domnului, ⁸ să-şi pună mâna pe capul jertfei sale şi să o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ⁹ Apoi, din jertfa de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Să o aducă din grăsime – şi anume toată grăsimea cozii care va fi desprinsă de la şira spinării, grăsimea de pe măruntaie şi toată grăsimea din jurul măruntaielor – ¹⁰ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ¹¹ Apoi preotul să le ardă pe altar; este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

¹² Dacă darul lui este o capră, atunci va trebui s-o aducă înaintea Domnului, ¹³ să-şi pună mâna pe capul ei şi să o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ¹⁴ Apoi să aducă din ea o jertfă mistuită de foc pentru Domnul; s-o aducă din grăsimea de pe măruntaie, din toată grăsimea din jurul măruntaielor, ¹⁵ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ¹⁶ Apoi preotul să ardă toate acestea pe altar; este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

¹⁷ Aceasta să fie o lege veşnică pentru toate generaţiile, în toate locurile unde veţi locui: să nu mâncaţi grăsimea şi să nu mâncaţi sângele^[h].“

Isus vindecă bolnavii

²⁹ Imediat după ce au ieşit din sinagogă, s-au dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. ³⁰ Soacra lui Simon era întinsă pe pat, având febră, şi ei I-au vorbit imediat despre ea. ³¹ El a venit, a prins-o de mână şi a ridicat-o. Şi febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. ³² Seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe cei demoniaci. ³³ Întreaga cetate era adunată la uşă. ³⁴ El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei Îl cunoşteau.

Isus se roagă într-un loc pustiu

³⁵ Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo. ³⁶ Dar Simon şi cei ce erau de obicei cu El au început să-L caute ³⁷ şi, când L-au găsit, I-au zis:

– Toţi Te caută!

³⁸ Isus le-a răspuns:

– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit!

³⁹ Şi S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând demoni.

Curăţarea unui bolnav de lepră

⁴⁰ A venit la El un lepros^[a] care a îngenuncheat şi L-a rugat spunând:

– Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[b]!

⁴¹ Cuprins de milă^[c], Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

⁴² Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit. ⁴³ Isus i-a atras atenţia şi i-a spus să plece imediat, ⁴⁴ zicându-i totodată:

– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ceea ce a poruncit Moise^[d], drept mărturie pentru ei.

⁴⁵ Dar el a ieşit afară şi a început să vorbească şi să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi oamenii veneau la El de pretutindeni.

Isus vindecă un paralitic

2 Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că El este în casă, ² s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în faţa uşii. Isus le vorbea din Cuvânt. ³ Atunci au venit nişte oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. ⁴ Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulţimii, ei au dat la o parte acoperişul casei^[e] unde era Isus, au făcut o spărtură şi au coborât pe acolo targa pe care era aşezat paraliticul. ⁵ Când a văzut Isus credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“

⁶ Câţiva cărturari, care şedeau acolo, îşi ziceau în inimile lor: ⁷ „Cum vorbeşte Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

⁸ Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înşişi, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai uşor, a spune paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? ¹⁰ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[f] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: ¹¹ „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“

¹² El s-a ridicat, şi-a luat imediat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau uimiţi şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!“