The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CEV. Switch to the CEV to read along with the audio.
29 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: în a zecea zi a lunii a şaptea[a] să vă smeriţi sufletele[b] şi să nu lucraţi nimic, nici voi, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. 30 Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să fiţi curăţiţi; astfel veţi fi curăţiţi înaintea Domnului de toate păcatele voastre. 31 Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; aceasta este o poruncă veşnică. 32 Preotul care va fi uns şi sfinţit ca preot în locul tatălui său va trebui să facă ispăşire îmbrăcat în veşmintele de in, veşmintele sfinte. 33 Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul din adunare.
34 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: să se facă ispăşire pentru israeliţi o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.“
Şi Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.
Locul pentru jertfe
17 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Porunceşte-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor, din partea Domnului, următoarele: 3 «Dacă un israelit înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou[c], un miel sau un ţap, 4 în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-l aducă ca jertfă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi vinovat de vărsare de sânge; el a vărsat sânge şi, prin urmare, va trebui să fie nimicit din poporul său. 5 De aceea, în loc să-şi aducă jertfele pe câmp, israeliţii vor trebui să le aducă Domnului, înfăţişându-le preotului la intrarea în Cortul Întâlnirii şi aducându-le ca jertfe de pace[d] în cinstea Domnului. 6 Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. 7 Să nu-şi mai aducă jertfele idolilor sub formă de ţapi[e] înaintea cărora se prostituează[f]. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.»
8 Să le mai spui: «Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru aduce o ardere de tot sau o altă jertfă, 9 fără să o înfăţişeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.»
Interdicţia mâncării cu sânge
10 Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru va mânca cu sânge, Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său. 11 Căci viaţa trupului este în sânge; Eu vi l-am dat ca să puteţi face ispăşire pentru vieţile voastre pe altar; pentru că sângele face ispăşire pentru viaţa cuiva. 12 De aceea le-am zis israeliţilor: «Nimeni să nu mănânce cu sânge, nici voi şi nici străinul care locuieşte printre voi.»
13 Când vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc printre voi vânează sau prinde vreun animal sau vreo pasăre care poate fi mâncată, el trebuie să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. 14 Căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei. De aceea ţi-am zis să le porunceşti israeliţilor să nu mănânce cu sânge nici o făptură, pentru că viaţa oricărei făpturi este sângele ei; oricine va mânca cu sânge va fi nimicit. 15 Orice persoană care mănâncă din ceea ce a murit sau din ceea ce a fost sfâşiat de fiare sălbatice – fie băştinaş, fie străin – va trebui să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara, după care va fi curat. 16 Dar dacă nu şi le spală şi nu-şi scaldă trupul, va fi vinovat.“
Avertizări privind imoralitatea de tip egiptean şi canaanit
18 Domnul i-a zis lui Moise 2 să le poruncească israeliţilor: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 3 Să nu săvârşiţi faptele care se fac în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu săvârşiţi faptele care se fac în Canaan, ţara unde vă duc. Să nu trăiţi după legile lor. 4 Să împliniţi poruncile Mele şi să păziţi legile Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 5 Să păziţi legile şi poruncile Mele; omul care le împlineşte va trăi prin ele. Eu sunt Domnul.
6 Nimeni dintre voi să nu se apropie de ruda lui apropiată ca să-i descopere goliciunea[g]. Eu sunt Domnul. 7 Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, căci este goliciunea mamei tale; să nu-i descoperi goliciunea întrucât îţi este mamă.
8 Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău.
9 Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în casa ta sau în afara casei tale.
10 Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta. 11 Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută tatălui tău, pentru că ea este sora ta.
12 Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău; ea este ruda tatălui tău.
13 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, pentru că ea este ruda mamei tale.
14 Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soţia lui; îţi este mătuşă.
15 Să nu descoperi goliciunea nurorii tale; ea este soţia fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea.
16 Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău; este goliciunea fratelui tău.
17 Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei sale şi nici să nu iei[h] pe fiica fiului ei sau pe fiica fetei sale ca să le descoperi goliciunea, căci ele îi[i] sunt rudenii şi lucrul acesta este o nelegiuire. 18 Să nu o iei pe sora soţiei tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soţia ta mai este încă în viaţă îi faci un mare necaz.
19 Să nu te apropii de o femeie ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăţiei ei.
20 Să nu te culci cu soţia semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea.
21 Să nu dai pe nici unul dintre fiii tăi să fie jertfiţi[j] lui Moleh[k], profanând astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22 Să nu te culci cu un bărbat aşa cum te culci cu o femeie; este o urâciune.
23 Să nu te împreunezi cu un animal, spurcându-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el; este o perversitate.
24 Să nu vă spurcaţi în nici unul din aceste feluri, căci prin toate aceste fapte s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. 25 Ţara a fost pângărită prin ele; de aceea Eu o voi pedepsi pentru nelegiuirea ei, astfel încât ţara îi va vărsa[l] pe locuitorii ei. 26 Voi însă să păziţi poruncile şi legile Mele; nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte printre voi să nu săvârşească aceste urâciuni, 27 căci toate aceste urâciuni le-au făcut locuitorii acestei ţări, care au fost înainte de voi în ea şi ţara a fost astfel pângărită. 28 Dacă şi voi veţi pângări ţara, ea vă va vărsa aşa cum le-a vărsat şi pe neamurile care au fost înaintea voastră.
29 Căci oricine va face aceste urâciuni va fi nimicit din mijlocul poporului său. 30 De aceea păziţi poruncile Mele şi nu urmaţi nici unul din aceste obiceiuri îngrozitoare, care au fost practicate înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Credinţa femeii siro-feniciene
24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului[a]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică[b], originară din Siro-Fenicia[c]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, 27 dar Isus i-a zis:
– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
28 – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!
29 Atunci El i-a zis:
– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!
30 Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.
Isus vindecă un surdo-mut
31 Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis[d]. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. 33 Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Şi (imediat)[e] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:
2 – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, 3 iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4 Ucenicii I-au zis:
– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?
5 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte, I-au răspuns ei.
6 Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. 7 Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. 8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 9 Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, 10 Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.[f]
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat,
iar lipsa este ruina celor săraci.
16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă,
dar venitul celui rău este folosit pentru păcat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.