The Daily Audio Bible

6 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Dacă cineva dintre voi va păcătui şi va arăta necredincioşie faţă de Domnul, înşelându-şi semenul în legătură cu un lucru dat lui spre păstrare ori în garanţie sau în legătură cu un lucru însuşit prin jaf, sau dacă îşi va înşela semenul, ³ minţind că nu a găsit un lucru pierdut, sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat, ⁴ deci dacă va păcătui astfel, şi prin urmare, se va face vinovat, va trebui să dea înapoi ceea ce şi-a însuşit prin jaf sau minciună, să dea înapoi lucrul care i-a fost dat spre păstrare sau lucrul pierdut pe care l-a găsit ⁵ sau toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals; va trebui să-l restituie la întreaga lui valoare, adăugând încă o cincime din preţ. Să-l dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua în care îşi va aduce jertfa pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, şi să-l dea preotului. ⁷ Preotul să facă ispăşire pentru acest om înaintea Domnului şi acesta din urmă va fi iertat de oricare dintre aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat.“

Instrucţiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor. Arderea de tot

⁸ După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: ⁹ „Iată ce să le porunceşti lui Aaron şi fiilor săi: «Cu privire la legea arderii de tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa şi în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. ¹⁰ Preotul să se îmbrace cu veşmintele de in după ce şi-a luat izmenele pe el; să ia cenuşa arderii de tot de pe altar şi să o pună lângă altar. ¹¹ Apoi să-şi scoată veşmintele, să-şi ia alte haine şi să ducă cenuşa într-un loc curat, în afara taberei. ¹² Focul de pe altar să continue să ardă şi să nu se stingă deloc. În fiecare dimineaţă preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele arderea de tot şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace^[a]. ¹³ Focul să ardă continuu pe altar şi să nu se stingă deloc.

Darul de mâncare

¹⁴ Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să-l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Să ia un pumn din făina aleasă şi din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare şi să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. ¹⁶ Aaron şi fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s-o mănânce sub formă de turte nedospite într-un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. ¹⁷ Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din jertfele Mele mistuite de foc; ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat şi jertfa pentru vină. ¹⁸ S-o mănânce fiecare bărbat dintre urmaşii lui Aaron. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit^[b].»“

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ²⁰ „Iată care este darul pe care Aaron şi fiii săi vor trebui să-l aducă Domnului în ziua în care vor primi ungerea: ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă^[c] de făină aleasă, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. ²¹ Să fie făcută cu ulei într-o tigaie, iar după ce se va coace să fie tăiată^[d] în bucăţi şi adusă ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. ²² Preotul care va fi uns^[e] în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să-l pregătească în acest fel. Aceasta este o poruncă veşnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. ²³ Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime; nimic să nu se mănânce din el.“

Jertfa pentru păcat

²⁴ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ²⁵ „Aşa să le spui lui Aaron şi fiilor săi: «În ce priveşte legea jertfei pentru păcat, va trebui ca animalul destinat jertfei să fie înjunghiat înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii de tot; aceasta este o jertfă preasfântă. ²⁶ Preotul care aduce jertfa pentru păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. ²⁷ Oricine se atinge de carnea jertfei va fi sfinţit; dacă va sări sânge pe veşmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într-un vas de bronz, să fie frecat şi limpezit cu apă. ²⁹ Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea; aceasta este o jertfă preasfântă. ³⁰ Dar să nu se mănânce nici o jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.

Jertfa pentru vină

7 În ce priveşte legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. ² Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere de tot, după care sângele să-i fie stropit pe altar, de jur împrejur. ³ Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea – grăsimea cozii şi grăsimea de pe măruntaie – ⁴ cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. ⁵ Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul; aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea într-un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.

⁷ Jertfa pentru vină se aduce la fel ca jertfa pentru păcat, pentru amândouă fiind valabilă aceeaşi lege; animalul jertfit va fi al preotului care face ispăşirea. ⁸ De asemenea, preotul care aduce arderea de tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea acelei arderi de tot pe care a jertfit-o. ⁹ Orice dar de mâncare copt în cuptor şi tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să-i rămână preotului care îl aduce. ¹⁰ Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat să fie al fiilor lui Aaron, împărţit acestora în mod egal.

Jertfa de pace

¹¹ Iată care este legea cu privire la jertfa de pace^[f] pe care cineva vrea s-o aducă în cinstea Domnului: ¹² dacă acesta o va aduce drept mulţumire, va trebui să aducă odată cu jertfa de mulţumire şi câteva turte nedospite, amestecate cu ulei; turte subţiri, nedospite, stropite cu ulei şi turte din făină aleasă, amestecată cu ulei. ¹³ Alături de jertfa de mulţumire, din jertfa lui de pace va trebui să aducă ca dar şi turte de pâine dospită. ¹⁴ Din toate acestea să aducă câte o turtă ca dar pentru Domnul; aceasta va fi a preotului care stropeşte sângele jertfei de pace. ¹⁵ Carnea jertfei de mulţumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca jertfă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţă. ¹⁶ Dar dacă jertfa pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ^[g] sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. ¹⁷ Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars. ¹⁸ Dacă va mânca cineva din carnea jertfei a treia zi, jertfa lui de pace nu va fi primită. Ea nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o, ci va fi privită ca o urâciune, iar cel ce o mănâncă îşi va purta vina.

¹⁹ Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă. Carnea considerată curată însă poate fi mâncată de oricine este curat. ²⁰ Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. ²¹ Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăţie omenească, fie vreun animal necurat sau orice altă necurăţie şi va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“

Grăsimea şi sângele interzise

²² Domnul i-a zis lui Moise: ²³ „Aşa să le spui israeliţilor: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui animal care a murit sau a fost sfâşiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar de mâncat să nu o mâncaţi. ²⁵ Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncaţi cu sânge nici o pasăre şi nici un animal în nici unul din locurile în care veţi locui. ²⁷ Acela dintre voi care va mânca cu sânge să fie nimicit din poporul său.»“

Mulţimile Îl urmează pe Isus

⁷ Isus S-a dus împreună cu ucenicii Săi spre mare. Şi o mare mulţime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea, ⁸ din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. ⁹ El le-a zis ucenicilor Săi să-I ţină la îndemână o barcă mică, din cauza mulţimii, ca să nu-L îmbulzească. ¹⁰ Căci El îi vindecase pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă. ¹¹ Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ ¹² El însă le atenţiona cu severitate să nu-L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

¹³ Isus S-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care El a vrut, iar ei au venit la El. ¹⁴ El a ales doisprezece, (pe care i-a numit apostoli)^[a], ca să fie cu El, să-i trimită să predice ¹⁵ şi să le dea autoritate să scoată demoni. ¹⁶ (Iată-i deci pe cei doisprezece pe care i-a ales)^[b]: Simon, căruia i-a pus numele Petru; ¹⁷ Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerghes“, care înseamnă „Fiii tunetului“; ¹⁸ Andrei; Filip; Bartolomeu^[c]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, zelotul^[d], ¹⁹ şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

Isus şi Beelzebul

²⁰ Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. ²¹ Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. ²² Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul^[e] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.

²³ Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde^[f]: „Cum poate Satan^[g] să-l scoată afară pe Satan?! ²⁴ Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. ²⁵ Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. ²⁶ Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. ²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. ²⁸ Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, ²⁹ dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“

³⁰ Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Psalmul 37^[a]

Al lui David