The Daily Audio Bible

⁷ Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar şi adu jertfa pentru păcatul tău şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; după aceea, adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, aşa cum a poruncit Domnul.“

⁸ Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul adus ca jertfă pentru păcat; acesta era pentru el. ⁹ Fiii lui Aaron i-au adus sângele, iar el a luat cu degetul din sânge şi a uns coarnele altarului; restul sângelui l-a turnat la baza altarului. ¹⁰ Dar grăsimea, rinichii şi membrana ficatului de la jertfa pentru păcat le-a ars pe altar, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise. ¹¹ Carnea şi pielea le-a ars în afara taberei.

¹² Apoi a înjunghiat arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. ¹³ I-au adus arderea de tot tăiată în bucăţi, cu tot cu cap, şi el le-a ars pe altar. ¹⁴ A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.

¹⁵ După aceea Aaron a adus jertfa poporului. A luat ţapul care trebuia adus ca jertfă pentru păcatul poporului, l-a înjunghiat, după care l-a adus ca jertfă pentru păcat, ca şi pe cea dintâi jertfă.

¹⁶ A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o potrivit poruncii. ¹⁷ A adus darul de mâncare, a luat un pumn de făină din el şi a ars-o pe altar, pe lângă arderea de tot de dimineaţă. ¹⁸ După aceea a înjunghiat boul şi berbecul ca jertfă de pace pentru popor. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. ¹⁹ I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului: grăsimea cozilor, grăsimea de pe măruntaie, rinichii şi grăsimea de pe ei, membranele de pe ficaţi. ²⁰ Au pus grăsimea deasupra piepţilor, iar Aaron a ars această grăsime pe altar. ²¹ După aceea, a legănat piepţii şi spata dreaptă ca jertfă legănată înaintea Domnului, aşa cum a poruncit Moise.

²² Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi Aaron s-a coborât din locul în care a adus jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de pace.

²³ Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii, iar când au ieşit, au binecuvântat poporul. Atunci slava Domnului s-a arătat întregului popor. ²⁴ Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit arderea de tot şi grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut lucrul acesta, a chiuit de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ.

Moartea lui Nadab şi Abihu

10 Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, şi-au luat fiecare cădelniţele, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Astfel au adus foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li-l poruncise. ² Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului care i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. ³ Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Iată deci ce a vrut Domnul să spună atunci când a zis:

Aaron a tăcut. ⁴ Moise i-a chemat pe Mişael şi pe Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, luaţi-vă rudele dinaintea Lăcaşului şi duceţi-le într-un loc, în afara taberei.“ ⁵ Ei au venit şi i-au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, aşa cum poruncise Moise.

⁶ După aceea, Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor săi, Elazar şi Itamar: „Să nu vă descoperiţi capetele^[c] şi să nu vă sfâşiaţi veşmintele căci veţi muri şi El se va mânia pe toată adunarea. Lăsaţi-i pe fraţii voştri, toată casa lui Israel, să-i jelească pe cei ce au fost mistuiţi de focul Domnului. ⁷ Să nu ieşiţi dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriţi, căci untdelemnul pentru ungere, untdelemnul Domnului, este peste voi.“ Ei au făcut aşa cum le-a poruncit Moise.

⁸ Domnul i-a zis lui Aaron: ⁹ „Nici tu şi nici fiii tăi să nu beţi vin sau băutură tare, atunci când veţi intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ¹⁰ Să faceţi deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit, între ce este curat şi ce este necurat ¹¹ şi să-i învăţaţi pe israeliţi toate poruncile pe care Domnul li le-a dat prin Moise.“

Părţile cuvenite preoţilor

¹² Moise i-a zis lui Aaron şi fiilor care i-au mai rămas, Elazar şi Itamar: „Luaţi darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul şi mâncaţi-l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. ¹³ Să-l mâncaţi într-un loc sfânt; el este dreptul vostru şi al fiilor voştri din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci aşa mi s-a poruncit. ¹⁴ Dar pieptul jertfei legănate şi spata adusă ca jertfă prin ridicare va trebui să le mâncaţi într-un loc curat atât voi, cât şi fiii voştri şi fiicele voastre, căci ele v-au fost date vouă şi copiilor voştri din jertfele de pace^[d] ale israeliţilor. ¹⁵ Spata adusă ca jertfă prin ridicare şi pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc şi să fie legănate înaintea Domnului ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi pentru totdeauna, aşa cum a poruncit Domnul.“

¹⁶ Apoi Moise a căutat cu atenţie ţapul jertfei pentru păcat, însă acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar şi pe Itamar, fiii care-i mai rămăseseră lui Aaron, şi le-a zis: ¹⁷ „De ce n-aţi mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaş, căci aceasta este preasfântă şi Dumnezeu v-a dat-o vouă ca să purtaţi vina adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului? ¹⁸ Uite, sângele ei nici n-a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia să o mâncaţi în Lăcaş, aşa cum am poruncit!“

¹⁹ Aaron i-a zis lui Moise: „Dar ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum şi arderea de tot înaintea Domnului şi totuşi aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aş fi mâncat azi jertfa pentru păcat, aş mai fi fost plăcut în ochii Domnului?“ ²⁰ Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulţumit.

Pilda cu sămânţa care creşte

²⁶ El a mai zis:

Pilda bobului de muştar

³⁰ El a mai zis:

³³ Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte^[c]. ³⁴ Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus linişteşte furtuna

³⁵ În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ ³⁶ Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. ³⁷ S-a stârnit o furtună foarte puternică,^[d] care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. ³⁸ El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ ³⁹ El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. ⁴⁰ Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ ⁴¹ Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“

Isus vindecă un demoniac

5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor^[e]. ² Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. ³ Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. ⁴ Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. ⁵ Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. ⁶ Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat ⁷ şi a strigat cu glas tare:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

⁸ Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

⁹ Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– Numele meu este „Legiune“^[f], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

¹⁰ Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.^[g]

¹¹ Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. ¹² Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:

– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

¹³ Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

¹⁴ Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. ¹⁶ Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. ¹⁷ Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

¹⁸ În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, ¹⁹ dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“^{[h] 20} El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis^[i] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.