The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CEV. Switch to the CEV to read along with the audio.
Legi privind viaţa de fiecare zi
19 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Vorbeşte întregii adunări a israeliţilor şi spune-le: «Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt.
3 Fiecare din voi să-şi cinstească mama şi tatăl şi să ţină Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
4 Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă turnaţi idoli. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
5 Când veţi aduce o jertfă de pace[a] pentru Domnul, să o aduceţi în aşa fel încât să fie primită. 6 Să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau în ziua următoare; ce va mai rămâne până a treia zi să fie ars în foc. 7 Dacă se va mânca ceva din ea a treia zi, fapta aceasta va fi o urâciune şi, prin urmare, jertfa nu va fi primită. 8 Acela care va mânca din ea îşi va purta pedeapsa pentru că a profanat ceea ce este sfânt pentru Domnul; omul acela să fie nimicit din poporul său.
9 Când veţi secera holdele ţării, să nu seceri până la marginea ogorului tău şi să nu aduni spicele rămase după seceriş.
10 Să nu aduni ciorchinii de struguri rămaşi după culesul viei tale şi să nu aduni boabele căzute din viţă, ci să le laşi pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.
11 Să nu furaţi, să nu vă purtaţi cu vicleşug şi să nu vă minţiţi unii pe alţii.
12 Să nu juraţi fals pe Numele Meu, profanând Numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul.
13 Să nu-ţi înşeli semenul şi nici să nu-l jefuieşti; să nu opreşti până a doua zi plata zilerului.
14 Să nu vorbeşti de rău pe cel surd şi să nu pui o piatră înaintea celui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
15 Să nu faceţi nici o nedreptate la judecată; să nu fii părtinitor cu cel sărac şi să nu favorizezi pe nimeni dintre cei mari, ci să-l judeci cu dreptate pe semenul tău.
16 Să nu umbli cu bârfe în popor şi să nu te atingi de viaţa[b] semenului tău. Eu sunt Domnul.
17 Să nu-l urăşti în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l pe semenul tău[c], pentru a nu te încărca cu păcat din cauza lui.
18 Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe cei din poporul tău, ci să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.
19 Să păziţi poruncile Mele. Să nu împerechezi două vite de rasă diferită; să nu semeni ogoarele cu două feluri de seminţe; să nu porţi haine ţesute din două feluri de fire.
20 Dacă un om se va culca cu o femeie, o sclavă, logodită cu un alt bărbat, care nu fusese încă răscumpărată sau eliberată, să fie pedepsiţi amândoi. Să nu fie însă omorâţi, pentru că ea nu fusese eliberată. 21 El va trebui să aducă Domnului o jertfă pentru vină la intrarea în Cortul Întâlnirii; să aducă un berbec ca jertfă pentru vină. 22 Cu berbecul jertfei pentru vină preotul va face ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a săvârşit şi astfel păcatul pe care l-a săvârşit îi va fi iertat.
23 Când veţi intra în ţară şi veţi planta tot felul de pomi pentru hrană, să priviţi roadele lor ca fiind interzise[d]; timp de trei ani să fie interzise pentru voi; să nu le mâncaţi. 24 În al patrulea an, toate roadele lor să fie închinate Domnului, spre lauda Lui. 25 În al cincilea an, să mâncaţi din roadele lor, pentru ca roadele lor să vi se înmulţească. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
26 Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu vă îndeletniciţi cu vrăjitoria sau ghicirea.
27 Să nu vă tundeţi părul de pe tâmple şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
28 Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă imprimaţi nici un semn pe piele. Eu sunt Domnul.
29 Să nu-ţi pângăreşti fiica, făcând-o prostituată, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de prostituţie şi să se umple de nelegiuire.
30 Să ţineţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Lăcaşul Meu. Eu sunt Domnul.
31 Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor[e] sau la descântători[f]; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
32 Să te ridici înaintea perilor albi şi să onorezi pe cel bătrân; să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
33 Dacă vreun străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi. 34 Străinul să fie privit ca un băştinaş între voi; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
35 Să nu faceţi nedreptate în ce priveşte standardele de măsurare a lungimii sau de cântărire a greutăţii şi a cantităţii. 36 Să aveţi cumpene drepte, greutăţi corecte, o efă[g] corectă şi un hin[h] corect. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului. 37 Să păziţi toate poruncile şi toate legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul.»“
Pedepse pentru încălcarea reglementărilor
20 Domnul i-a zis din nou lui Moise: 2 „Să le mai spui israeliţilor: «Dacă vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc în Israel îşi vor da copiii lui Moleh[i], omul acela să fie pedepsit cu moartea; poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. 3 Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său, pentru că şi-a dat fiii lui Moleh, Mi-a spurcat Lăcaşul şi a profanat Numele Meu cel sfânt. 4 Dacă poporul din ţară îl va ierta atunci când îşi va da copiii lui Moleh şi nu-l va omorî, 5 Eu Însumi Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi împotriva clanului lui şi-l voi nimici din poporul lui, împreună cu toţi cei ce îl urmează prostituându-se înaintea lui Moleh.
6 Dacă se va duce cineva la cei ce cheamă duhurile morţilor[j] sau la descântători[k], ca să se prostitueze luându-se după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi nimici din poporul său.
7 De aceea sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 8 Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi; Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc.
9 Cine îşi va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea; şi-a blestemat tatăl sau mama, prin urmare, trebuie să se facă ispăşire cu propriul lui sânge.
10 Dacă un bărbat a comis adulter cu soţia semenului său, cei doi adulteri să fie omorâţi.
11 Dacă un om se va culca[l] cu soţia tatălui său, descoperind astfel goliciunea tatălui său, cei doi să fie omorâţi; să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.
12 Dacă un om se va culca cu nora sa, amândoi să fie omorâţi; ei au săvârşit o perversitate, prin urmare, sângele lor să cadă asupra lor.
13 Dacă un bărbat se va culca cu un alt bărbat la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au săvârşit o urâciune; să fie nimiciţi şi să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.
14 Dacă un bărbat va lua de soţie atât pe fată, cât şi pe mama ei, lucrul acesta este o nelegiuire. Să fie arşi în foc atât el, cât şi ele, pentru ca nelegiuirea să nu-şi mai găsească loc printre voi.
15 Dacă un bărbat se va împreuna cu un animal, atunci atât bărbatul, cât şi animalul să fie nimiciţi.
16 Dacă o femeie se va apropia de un animal ca să se împerecheze cu el, să nimiciţi atât femeia, cât şi animalul. Să fie nimiciţi şi astfel sângele lor să cadă asupra lor.
17 Dacă un om o va lua pe sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale, şi-i va vedea goliciunea, iar ea îi va vedea goliciunea lui, fapta aceasta este o urâciune; să fie nimiciţi amândoi sub privirea poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii lui şi, prin urmare, trebuie să-şi poarte pedeapsa.
18 Dacă un bărbat se culcă cu o femeie care este în perioada necurăţiei ei, descoperindu-i astfel goliciunea, dacă el îi descoperă scurgerea şi ea îşi descoperă scurgerea de sânge, amândoi să fie nimiciţi din poporul lor. 19 Să nu descoperiţi goliciunea surorii mamei voastre, nici a surorii tatălui vostru, pentru că aceasta ar însemna să descoperiţi goliciunea unei rude apropiate. Cei vinovaţi de acest păcat îşi vor purta pedeapsa.
20 Dacă un bărbat se va culca cu mătuşa sa, aceasta înseamnă că el a descoperit goliciunea unchiului său; amândoi să fie pedepsiţi; ei vor muri fără să aibă copii.
21 Dacă un bărbat va lua pe soţia fratelui său[m], lucrul acesta este o necurăţie, căci el a descoperit goliciunea fratelui său; nu vor avea copii.
Fariseii cer un semn
11 Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[a]. 12 Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ 13 Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.
Drojdia fariseilor şi a lui Irod
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. 15 Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“
16 Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ 17 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:
– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?[b] Nu vă mai amintiţi, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20 – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Şapte, au răspuns ei.
21 Atunci El le-a zis:
– Tot nu înţelegeţi?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:
– Vezi ceva?
24 Omul s-a uitat şi a zis:
– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!
25 Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. 26 Isus l-a trimis acasă, spunându-i:
– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)[c]!
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
27 Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip[d]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:
– Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns:
– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.
29 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
Petru a răspuns:
– Tu eşti Cristosul!
30 Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult[e] şi să fie respins de către bătrâni[f], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan[g], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34 Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 35 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[h], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. 36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“
CARTEA A DOUA
Psalmul 42[a]
Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.
1 Cum tânjeşte cerbul
după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
„Unde este Dumnezeul tău?“
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
ale mulţimii aflată în sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
pe El, Mântuitorul meu 6 şi Dumnezeul meu!
Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
din muntele Miţar.
7 La vuietul cascadelor Tale,
un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
„Unde este Dumnezeul tău?“
11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!
17 Cine ia seama la disciplinare este pe calea către viaţă,
dar cine ignoră corectarea se rătăceşte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.