The Daily Audio Bible

²⁴ Dintre cei treizeci făceau parte:

Erau cu toţii în număr de treizeci şi şapte.

David face numărătoarea poporului

24 Domnul^[g] s-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!“

² Regele le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii^[h] care erau cu el:

– Mergeţi prin toate seminţiile lui Israel, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[i], şi faceţi numărătoarea poporului ca să ştiu la cât se ridică numărul lui!

³ Dar Ioab i-a zis regelui:

– Domnul, Dumnezeul tău, să înmulţească poporul de o sută de ori mai mult şi fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce doreşte stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?

⁴ Însă porunca regelui dată lui Ioab şi conducătorilor oştirii a rămas de neclintit. Prin urmare Ioab şi conducătorii oştirii au plecat de la rege ca să facă numărătoarea lui Israel. ⁵ După ce au trecut Iordanul şi-au aşezat tabăra la Aroer, la sud de cetate, în mijlocul unei vâlcele. După aceea, au traversat teritoriul Gad înspre Iazer. ⁶ Au ajuns în Ghilad şi în teritoriul lui Tahtim-Hodşi, apoi la Dan-Iaan şi prin împrejurimi până înspre Sidon. ⁷ Au ajuns până la cetatea Tir şi în toate cetăţile hiviţilor şi ale canaaniţilor, apoi s-au îndreptat înspre Beer-Şeba, în partea de sud a lui Iuda. ⁸ Au străbătut astfel toată ţara şi, după nouă luni şi douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim. ⁹ Ioab i-a dat regelui numărul bărbaţilor din popor: în Israel erau opt sute de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii.

Pedeapsa Domnului

¹⁰ David s-a simţit mustrat în cugetul lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I-a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat prin ceea ce am făcut!^[j] Însă acum Doamne, iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“ ¹¹ În dimineaţa următoare, când David s-a trezit, Cuvântul Domnului a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, spunându-i: ¹² „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ ¹³ Gad a venit la David şi l-a înştiinţat spunându-i:

– Ce alegi? Şapte^[k] ani de foamete în ţară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea duşmanilor tăi, şi ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în ţară? Acum gândeşte-te şi vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

¹⁴ – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor!

¹⁵ Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineaţă şi până la încheierea timpului hotărât. De la Dan şi până la Beer-Şeba au murit din popor şaptezeci de mii de oameni. ¹⁶ În timp ce îngerul^[l] avea mâna întinsă spre Ierusalim şi-l distrugea, Domnului I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna. ¹⁷ Văzându-l pe îngerul care lovea poporul, David I-a zis Domnului: „Iată că eu am păcătuit! Eu am săvârşit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele!“

David zideşte un altar

¹⁸ Gad a venit la David în acea zi şi i-a zis:

– Du-te şi ridică-I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna!

¹⁹ David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Domnul îl poruncise prin Gad. ²⁰ Aravna s-a uitat şi l-a văzut pe rege şi pe slujitorii săi, venind înspre el. El a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea regelui. ²¹ El l-a întrebat:

– De ce a venit stăpânul meu, regele, la slujitorul său?

– Doresc să-ţi cumpăr aria, i-a răspuns David, pentru a zidi aici un altar Domnului ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

²² – Stăpânul meu, regele, poate să ia şi să aducă ca jertfă tot ceea ce doreşte, i-a zis Aravna lui David. Aici sunt şi boii pentru arderea de tot, iar uneltele de treierat şi jugul vor ţine loc de lemne. ²³ Toate acestea, o, rege, Aravna i le dă regelui. Apoi a mai zis: Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!

²⁴ Regele însă i-a zis lui Aravna:

– Nu aşa! Vreau s-o cumpăr de la tine, plătindu-ţi! Nu voi aduce Domnului meu arderi de tot care să nu mă coste nimic!

Astfel, David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de şecheli de argint.^{[m] 25} Apoi David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[n]. Domnul a răspuns astfel rugăciunilor făcute pentru ţară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.

Vindecarea schilodului de la poarta Templului

3 Petru şi Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea^[a]. ² Un om schilod încă din pântecele mamei lui era adus şi aşezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu^[b]. ³ Când acesta i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că urmau să intre în Templu, a cerut şi de la ei, ca să primească milostenie. ⁴ Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!“ ⁵ El şi-a aţintit privirea la ei, aşteptând să primească ceva de la aceştia. ⁶ Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, însă ceea ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!“ ⁷ Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Imediat picioarele şi gleznele i s-au întărit, ⁸ a sărit în picioare şi a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei şi umbla, sărea şi-L lăuda pe Dumnezeu. ⁹ Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu. ¹⁰ Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea şi cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbeşte mulţimii

¹¹ În timp ce el se ţinea după Petru şi Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. ¹² Când a văzut Petru acest lucru, a zis poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru şi de ce vă uitaţi la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble?! ¹³ Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul lui) Isaac şi (Dumnezeul lui)^[c] Iacov, Dumnezeul strămoşilor noştri, L-a proslăvit pe Slujitorul Său Isus, pe Care voi L-aţi dat pe mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El în prezenţa acestuia, măcar că el hotărâse să-L elibereze. ¹⁴ Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş. ¹⁵ L-aţi ucis pe Autorul vieţii, pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi ai Cărui martori suntem noi. ¹⁶ Pe baza credinţei în Numele Lui, a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi pe care-l cunoaşteţi; şi credinţa care este prin Isus i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!

¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. ¹⁹ Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ²⁰ ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare^[d], şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, ²¹ pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi. ²² Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! ²³ Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»^{[e] 24} De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. ²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta^[f] vor fi binecuvântate toate neamurile^[g] pământului!»^{[h] 26} Când Dumnezeu L-a ridicat pe Slujitorul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“

Psalmul 123

Un cântec de pelerinaj