The Daily Audio Bible

²⁰ Întregul Israel, auzind că Ieroboam se întorsese, au trimis să-l cheme la adunare şi l-au numit rege peste tot Israelul. Nici unul nu s-a dus după Casa lui David, în afară de seminţia lui Iuda. ²¹ Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. ²² Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: ²³ „Spune-le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, precum şi celor rămaşi din popor ²⁴ că aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri, israeliţii! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.

Ieroboam instituie cultul viţelului în Israel

²⁵ Ieroboam a zidit cetatea Şehem în regiunea muntoasă a lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit cetatea Peniel^[a]. ²⁶ El s-a gândit: „S-ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. ²⁷ Dacă acest popor se va duce la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ ²⁸ După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Este prea mult pentru voi să mergeţi până la Ierusalim. Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ ²⁹ L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. ³⁰ Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei. ³¹ Ieroboam a construit sanctuare^[b] pe înălţimi şi a numit preoţi din tot poporul, deşi nu făceau parte dintre leviţi. ³² Ieroboam a rânduit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, ca aceea din Iuda, şi aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe viţeilor pe care-i făcuse şi a numit preoţi pentru înălţimile pe care le zidise. ³³ În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru israeliţi şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.

Omul lui Dumnezeu din Iuda

13 Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. ² El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El îi va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care aduc jertfe aici şi oseminte omeneşti se vor arde pe tine!»“ ³ El a dat un semn în aceeaşi zi, spunând: „Acesta este semnul pe care Domnul l-a dat: altarul se va despica, iar cenuşa din el se va împrăştia.“

⁴ Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului spre el şi a poruncit: „Prindeţi-l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s-a uscat, astfel că nu şi-a mai putut-o trage înapoi. ⁵ Altarul s-a despicat, iar cenuşa din el s-a împrăştiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului. ⁶ Atunci regele l-a rugat pe omul lui Dumnezeu: „Mijloceşte la Domnul, Dumnezeul tău, şi roagă-te pentru mine ca să-mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s-a refăcut şi a devenit ca mai înainte.

⁷ Regele i-a zis omului lui Dumnezeu:

– Vino cu mine acasă, înviorează-te şi îţi voi da un dar!

⁸ – Chiar dacă mi-ai da jumătate din averile tale, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, ⁹ pentru că mi s-a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“

¹⁰ Astfel, el a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe acelaşi drum pe care venise la Betel.

¹¹ În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui. ¹² Atunci tatăl lor i-a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. ¹³ Apoi el le-a zis fiilor săi: „Înşeuaţi-mi măgarul!“ După ce i-au înşeuat măgarul, a încălecat pe el ¹⁴ şi s-a dus după omul lui Dumnezeu. L-a găsit şezând sub un stejar şi l-a întrebat:

– Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?

– Eu sunt, a răspuns el.

¹⁵ – Vino acasă cu mine şi mănâncă ceva, i-a zis el.

¹⁶ – Nu pot să mă întorc şi să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, i-a răspuns omul lui Dumnezeu, ¹⁷ pentru că mi s-a spus prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care te vei duce!“

¹⁸ El i-a zis:

– Şi eu sunt profet ca tine. Şi un înger mi-a vorbit prin Cuvântul Domnului, spunând: „Adu-l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă!“

Îl minţea. ¹⁹ Atunci omul lui Dumnezeu s-a întors cu el, a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. ²⁰ În timp ce stăteau la masă, cuvântul Domnului a venit la profetul care-l adusese înapoi ²¹ şi el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că nu L-ai ascultat pe Domnul şi nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a dat-o, ²² ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care îţi poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, trupul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinţilor tăi.»“

²³ După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat şi de băut, profetul care-l adusese înapoi i-a înşeuat măgarul. ²⁴ El a plecat şi a întâlnit pe drum un leu care l-a omorât. Trupul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât şi leul stăteau lângă trup. ²⁵ Nişte bărbaţi care treceau pe acolo au văzut trupul întins pe drum şi leul stând lângă el şi au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. ²⁶ Când profetul care-l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de Cuvântul Domnului. Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese Domnul.“ ²⁷ Apoi le-a zis fiilor săi: „Înşeuaţi-mi măgarul!“ Şi ei l-au înşeuat. ²⁸ El a plecat şi a găsit trupul întins pe drum, iar măgarul şi leul stând lângă el. Leul nu mâncase trupul, nici nu sfâşiase măgarul. ²⁹ Atunci profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l înmormânteze. ³⁰ I-a aşezat trupul în propriul său mormânt şi l-a jelit zicând: „Vai, frate!“ ³¹ După ce l-a înmormântat, profetul le-a spus fiilor săi: „Când voi muri, îngropaţi-mă în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; aşezaţi-mi oasele lângă oasele lui, ³² deoarece cuvântul pe care el l-a rostit, potrivit poruncii Domnului, împotriva altarului care se află în Betel şi împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălţimile care se găsesc în cetăţile Samariei, se va împlini.“

³³ Ieroboam nu s-a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul. Cei doritori erau învestiţi de el ca preoţi pentru înălţimi. ³⁴ Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ştergerea şi nimicirea ei de pe faţa pământului.

²⁶ Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. ²⁷ Atunci Barnabas l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸ De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. ²⁹ De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti^[a], dar ei încercau să-l omoare. ³⁰ Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars.

³¹ Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea.

Petru, în Lida şi în Iafo

³² În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. ³⁴ Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. ³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

³⁶ În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)^[b]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. ³⁷ În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. ³⁸ Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida^[c], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ ³⁹ Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰ Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. ⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. ⁴² Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.

Psalmul 132

Un cântec de pelerinaj