The Daily Audio Bible

Femeia sunamită este repusă în drepturi

8 Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“ ² Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani. ³ La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei. ⁴ Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ ⁵ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ ⁶ Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

⁷ Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu. ⁸ Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta? »“ ⁹ Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:

– Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.

¹⁰ Elisei i-a răspuns:

– Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.

¹¹ Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.

¹² – De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael.

– Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

¹³ Hazael i-a zis:

– Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?

– Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.

¹⁴ Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat:

– Ce ţi-a spus Elisei?

– Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.

¹⁵ Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Israel

¹⁶ În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. ¹⁷ El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. ¹⁸ El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. ¹⁹ Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

²⁰ Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. ²¹ Atunci Iehoram^[a] a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras^[b]. ²² Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.

²³ Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁴ Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

²⁵ În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. ²⁶ Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. ²⁷ Şi el a umblat în căile familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

²⁸ El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram. ²⁹ Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

Iehu uns rege peste Israel

9 Profetul Elisei l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-te, ia această sticluţă cu untdelemn şi du-te la Ramot-Ghilad. ² Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi. Intră, ia-l dintre prietenii lui şi du-l într-o odaie separată. ³ Ia apoi sticluţa cu untdelemn şi toarnă untdelemnul pe capul lui, zicându-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide uşa şi fugi fără să te opreşti.“

⁴ Tânărul profet a plecat spre Ramot-Ghilad. ⁵ Când a ajuns, căpeteniile oştirii stăteau împreună. El a zis:

– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!

– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.

– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.

⁶ Iehu s-a sculat şi a intrat în casă. Tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. ⁷ Să nimiceşti familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele slujitorilor Mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. ⁸ Va pieri toată familia lui şi voi nimici pe orice bărbat al lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel. ⁹ Voi face familiei lui Ahab aşa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi aşa cum am făcut familiei lui Başa, fiul lui Ahia. ¹⁰ Câinii o vor mânca pe Izabela pe ogorul din Izreel şi nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis uşa şi a fugit.

¹¹ Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceştia l-au întrebat:

– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?

– Voi îl ştiţi pe omul acesta şi ştiţi ce poate spune, le-a răspuns Iehu.

¹² – Minciuni! i-au zis ei. Povesteşte-ne!

Iehu le-a răspuns:

– El mi-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“

¹³ Ei s-au grăbit să-şi ia mantiile şi să le pună sub el, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este rege!“

Pavel şi Silas în închisoare

¹⁶ Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie^[a] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. ¹⁷ Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ ¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. ²⁰ I-au adus înaintea magistraţilor^[b] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei ²¹ şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ ²² Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. ²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. ²⁴ Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.

²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. ²⁶ Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. ²⁷ Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.

²⁸ Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

²⁹ Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. ³⁰ Apoi, conducându-i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

³¹ Ei i-au răspuns:

– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!

³² Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. ³⁴ După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

³⁵ Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ ³⁶ Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!

³⁷ Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:

– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani^[c], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!

³⁸ Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani ³⁹ şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. ⁴⁰ Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.

Psalmul 143

Un psalm al lui David