The Daily Audio Bible

Domnia lui Iehoahaz peste Israel

13 Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ahazia, şi a domnit timp de şaptesprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de la ele. ³ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel, şi El l-a dat pe mâna lui Hazael, regele Aramului, şi pe mâna lui Ben-Hadad, fiul său, în tot timpul cât au trăit aceştia. ⁴ Iehoahaz a căutat faţa Domnului şi Domnul l-a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea pe israeliţi. ⁵ Prin urmare, Domnul i-a dat lui Israel un eliberator şi poporul a scăpat din mâna arameilor. Israeliţii au locuit în corturile lor^[a] ca mai înainte. ⁶ Dar cu toate acestea ei nu s-au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Aşerei^[b] a continuat să rămână în picioare în Samaria.

⁷ Din toată oştirea lui Iehoahaz, n-au mai rămas decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedestraşi, căci regele Aramului îi distrusese şi îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare. ⁸ Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ⁹ Iehoahaz s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaş^[c].

Domnia lui Iehoaş peste Israel

¹⁰ În al treizeci şi şaptelea an al domniei lui Ioaş, regele lui Iuda, Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, şi a domnit timp de şaisprezece ani. ¹¹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ¹² Celelalte fapte ale lui Iehoaş, tot ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ¹³ Iehoaş s-a culcat alături de părinţii săi şi în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaş a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.

¹⁴ Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Iehoaş, regele lui Israel, venise la el ca să-l vadă şi plânsese înaintea lui, bocind astfel:

– Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!

¹⁵ – Ia un arc şi nişte săgeţi! i-a zis Elisei.

Şi el a luat un arc şi nişte săgeţi.

¹⁶ – Acum încordează arcul cu mâna ta! i-a zis el regelui lui Israel.

După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile regelui.

¹⁷ – Deschide fereastra dinspre răsărit! i-a zis Elisei.

Şi el a deschis-o.

– Trage! i-a zis Elisei.

Şi el a tras.

– Aceasta este săgeata biruinţei Domnului, o săgeată a biruinţei împotriva lui Aram, i-a zis Elisei, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei nimici.

¹⁸ Apoi i-a zis:

– Ia săgeţile!

Şi el le-a luat.

– Loveşte pământul cu ele! i-a zis el regelui lui Israel.

El a lovit pământul de trei ori, după care s-a oprit.

¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi i-a zis:

– Ar fi trebuit să loveşti de cinci sau de şase ori şi atunci i-ai fi lovit pe aramei până i-ai fi nimicit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.

²⁰ Aşadar, Elisei a murit şi a fost înmormântat. În anul următor nişte cete de moabiţi au invadat ţara. ²¹ Când au văzut una dintre aceste cete, nişte israeliţi care îngropau un mort s-au grăbit şi au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei^[d]. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat şi s-a ridicat în picioare.

²² Hazael, regele Aramului, l-a asuprit pe Israel în tot timpul vieţii lui Iehoahaz. ²³ Totuşi Domnul a fost îndurător faţă de israeliţi şi a avut milă de ei, întorcându-Şi faţa spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov. Nici până acum n-a dorit să-i distrugă sau să-i izgonească din prezenţa Lui. ²⁴ Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben-Hadad. ²⁵ Atunci Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi de sub stăpânirea lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaş l-a învins de trei ori şi astfel a luat înapoi cetăţile lui Israel.

Domnia lui Amaţia peste Iuda

14 În al doilea an al domniei lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. ² El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. ³ El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu cum făcuse strămoşul său David, ci, în toate lucrurile, a făcut la fel cum făcuse tatăl său, Ioaş. ⁴ El nu a îndepărtat înălţimile, astfel încât poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

⁵ După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. ⁶ Totuşi pe fiii ucigaşilor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“^[e]

⁷ El a omorât zece mii de edomiţi în Valea Sării şi a cucerit Sela prin luptă, numind-o apoi Iokteel, nume pe care şi l-a păstrat până în ziua aceasta. ⁸ După aceea, Amaţia a trimis nişte soli la Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicându-i:

– Vino să ne confruntăm!

⁹ Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:

– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. ¹⁰ Tu ai învins într-adevăr Edomul şi de aceea ţi s-a înălţat inima! Bucură-te de slava ta şi rămâi acasă. De ce să stârneşti o nenorocire care ar putea duce la căderea ta şi a lui Iuda?

¹¹ Amaţia însă nu a ascultat. Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. ¹² Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. ¹³ Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş. Apoi a venit la Ierusalim şi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Colţului, pe o lungime de patru sute de coţi^[f]. ¹⁴ A luat tot aurul şi argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria.

¹⁵ Celelalte fapte ale lui Iehoaş, ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ¹⁶ Iehoaş s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.

¹⁷ Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Amaţia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ¹⁹ Slujitorii lui Amaţia au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. ²⁰ L-au adus pe cai şi a fost înmormântat la Ierusalim, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. ²¹ Şi tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria^[g], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a numit rege în locul tatălui său, Amaţia. ²² După ce regele Amaţia a murit, Azaria a rezidit Elatul şi l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda.

Domnia lui Ieroboam II peste Israel

²³ Ieroboam, fiul lui Iehoaş, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al domniei lui Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci şi unu de ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ²⁵ El a luat înapoi hotarele lui Israel, de la Lebo-Hamat^[h] până la Marea Arabei^[i], după Cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer – ²⁶ căci Domnul văzuse că necazul fiecărui israelit, sclav sau liber, era nespus de mare şi nu era nici un ajutor pentru Israel. ²⁷ Domnul nu hotărâse că va şterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Iehoaş.

²⁸ Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul şi Hamatul, care aparţinuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ²⁹ Ieroboam s-a culcat alături de părinţii săi, regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Zaharia.

²³ După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii.

Apolo

²⁴ Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent^[a] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. ²⁵ El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. ²⁶ A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. ²⁷ Pentru că el voia să treacă în Ahaia^[b], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. ²⁸ Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

Pavel în Efes

19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes^[c]. Acolo a găsit câţiva ucenici ² şi i-a întrebat:

– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?

Ei i-au răspuns:

– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!

³ El le-a zis:

– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?

Ei i-au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

⁴ Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.

⁵ Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. ⁶ Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. ⁷ Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.

⁸ Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. ⁹ Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri^[d] a lui Tiranus. ¹⁰ Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. ¹¹ Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, ¹² aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei.

Psalmul 146