The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
Mica şi idolii lui
17 Era un om din regiunea muntoasă a lui Efraim care se numea Mica. 2 El i-a zis mamei sale:
– Cei o mie o sută de şecheli[a] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar de faţă cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem!
Mama lui i-a răspuns:
– Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de şecheli de argint şi ea i-a zis:
– Pun deoparte acest argint, închinându-l Domnului cu mâna mea, pentru ca fiul meu să-şi facă din el un idol cioplit şi un idol turnat. În acest fel ţi-l voi restitui!
4 El i-a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de şecheli[b] de argint şi i-a dat argintarului. Acesta a făcut din el un idol cioplit şi un idol turnat. 5 Acest om, Mica, avea un templu[c]; şi-a făcut un efod[d] şi nişte terafimi[e] şi l-a învestit ca preot pe unul din fiii săi. 6 În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.
7 Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda. 8 Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său[f], a ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica. 9 Mica i-a zis:
– De unde vii?
El i-a răspuns:
– Sunt un levit din Betleemul lui Iuda şi călătoresc ca să-mi găsesc un loc unde să locuiesc!
10 Mica i-a zis:
– Rămâi la mine! Îmi vei fi părinte şi preot, iar eu îţi voi da zece şecheli[g] de argint pe an, un rând de haine şi mijloace de trai.
Levitul a rămas. 11 Astfel, levitul a fost de acord să locuiască la acel om care l-a privit ca pe unul din fiii lui. 12 Mica l-a învestit pe levit şi tânărul a slujit ca preot în casa lui. 13 Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“
Conflictul dintre Mica şi daniţi
18 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. 2 Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. 3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul[h] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:
– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?
4 El le-a răspuns:
– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!
5 Ei i-au zis:
– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!
6 Preotul le-a răspuns:
– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!
7 Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.[i] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni[j]. 8 Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:
– Ce veste ne aduceţi?
9 Ei le-au răspuns:
– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! 10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!
11 Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. 12 Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan[k], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. 13 De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. 14 Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod[l], terafimi[m], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ 15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. 16 Cei şase sute de războinici înarmaţi stăteau la intrarea porţii. 17 Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de războinici înarmaţi, cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, efodul, terafimii şi idolul turnat. 18 Când aceştia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii şi idolul turnat, preotul le-a zis:
– Ce faceţi?
19 Ei i-au răspuns:
– Taci, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?
20 Preotul s-a bucurat în inima lui şi, luând efodul, terafimii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. 21 Apoi au plecat mai departe, punând în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. 22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care îşi aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemaţi să pornească în urmărirea daniţilor.
23 Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica:
– Ce ai de strigi după noi?
24 El le-a răspuns:
– Cum puteţi să-mi spuneţi ce am? Mi-aţi luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat şi preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?
25 Daniţii i-au zis:
– Să nu te mai auzim, căci altfel nişte oameni înverşunaţi se vor năpusti asupra ta şi îţi vei pierde viaţa atât tu, cât şi familia ta!
26 Apoi daniţii şi-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceştia erau mai puternici decât el,
s-a întors acasă.
Daniţii cuceresc cetatea Laiş
27 Astfel, după ce au luat preotul şi ceea ce făcuse Mica, aceştia şi-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiş, la un popor liniştit şi încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia şi au dat foc cetăţii. 28 Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon şi nu ţineau legătura cu alţi oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniţii au rezidit-o şi au locuit în ea. 29 Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoşul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetăţii era Laiş. 30 Daniţii şi-au înălţat unul din idoli pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise[n]; el şi urmaşii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan până în ziua când ţara a ajuns în captivitate. 31 Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Şilo, daniţii au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.
Isus şi Nicodim
3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:
– Rabbi[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3 Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu[c]!
4 Nicodim L-a întrebat:
– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?
5 Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ 8 Vântul[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9 Nicodim L-a întrebat:
– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10 Isus i-a răspuns:
– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! 11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! 13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)[e] 14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.[g]
16 Fiindcă[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu[j] al lui Dumnezeu. 19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. 21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
dar bogatul are mulţi prieteni.
21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.