The Daily Audio Bible

Pregătirea filistenilor pentru război

29 Filistenii şi-au adunat toate trupele la Afek, în timp ce israeliţii şi-au aşezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. ² Domnitorii filistenilor mărşăluiau cu sutele şi miile lor, iar David cu oamenii lui mărşăluiau în urmă, cu Achiş. ³ Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceştia aici?

Achiş le-a răspuns:

– Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El este la mine de mai bine de un an şi, de când a venit la mine şi până astăzi, nu am găsit în el nici un lucru de care să-l învinuiesc.

⁴ Dar conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el şi i-au zis:

– Trimite-l pe omul acesta înapoi, ca să se întoarcă la locul în care l-ai aşezat, ca nu cumva să ne devină duşman în timpul luptei. Căci, cum ar putea el să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele oamenilor noştri? ⁵ Nu este acesta David, despre care cântau dansând:

⁶ Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis:

– Viu este Domnul că ai fost drept şi îmi place să te văd slujindu-mi în oştire. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Însă nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te acum şi mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

⁸ Însă David i-a răspuns lui Achiş:

– Dar, ce am făcut? Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi, de nu pot să merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?

⁹ Achiş i-a răspuns:

– Ştiu că în ochii mei eşti atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ ¹⁰ Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme, împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine şi să plecaţi de îndată ce se luminează.

¹¹ David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă în ţara filistenilor, iar filistenii s-au dus la Izreel.

David îi învinge pe amalekiţi

30 Când David şi oamenii săi au sosit a treia zi la Ţiklag, amalekiţii invadaseră Neghevul^[a] şi Ţiklagul; capturaseră Ţiklagul şi îi dăduseră foc. ² Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au ucis pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei şi au plecat. ³ Când David şi oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soţiile, pe fiii şi pe fiicele lor – duşi în captivitate. ⁴ David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până ce n-au mai avut putere să plângă. ⁵ Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁶ David s-a aflat într-o mare strâmtorare, căci bărbaţii vorbeau să-l ucidă cu pietre, deoarece toţi aveau sufletul mâhnit, fiecare pentru fiii şi fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

⁷ David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu-mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David. ⁸ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

– Urmăreşte-o, i-a răspuns Domnul, căci o vei ajunge şi vei da izbăvire.

⁹ David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi au ajuns la uedul^[b] Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. ¹⁰ David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi, iar ceilalţi două sute, fiind prea istoviţi să treacă uedul Besor, s-au oprit. ¹¹ Au găsit un egiptean pe câmp şi l-au adus la David. I-au dat de mâncare şi el a mâncat; apoi i-au dat apă. ¹² I-au dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. ¹³ David l-a întrebat:

– Al cui eşti şi de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean şi sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. ¹⁴ Am invadat Neghevul^[c] cheretiţilor, pe cel al lui Iuda şi Neghevul lui Caleb şi am dat foc Ţiklagului. ¹⁵ Atunci David l-a întrebat:

– Poţi să mă duci până la această ceată?

Egipteanul i-a zis:

– Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce la ceata aceasta.

¹⁶ L-a dus acolo şi iată că aceştia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. ¹⁷ David i-a zdrobit din amurg până în seara zilei următoare; n-a scăpat nici un bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. ¹⁸ David a recuperat tot ceea ce luaseră amalekiţii şi le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui. ¹⁹ Nu le lipsea nimic, nici tânăr nici bătrân, nici fii nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. ²⁰ David a luat toate oile şi vitele; oamenii lui conduceau turma aceasta mergând în fruntea ei şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ ²¹ David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea istoviţi pentru a-l urma şi care fuseseră lăsaţi la uedul Besor. Aceştia au ieşit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat. ²² Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o. Fiecare însă poate să-şi ia soţia şi copiii şi să plece.

²³ Dar David le-a zis:

– Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata de invadatori care venise împotriva noastră. ²⁴ Oricum, cine are să vă asculte în privinţa aceasta? Aceeaşi parte o vor avea şi cei care au fost în luptă şi cei care au rămas la bagaje. Toţi vor împărţi la fel.

²⁵ Aşa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o lege şi o hotărâre în Israel până astăzi. ²⁶ După ce a sosit la Ţiklag, David a trimis din pradă celor din sfatul bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, spunându-le: „Iată pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii Domnului.“

²⁷ A trimis şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, ²⁸ celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, ²⁹ celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor, ³⁰ celor din Horma, celor din

Bor-Aşan şi celor din Atac, ³¹ celor din Hebron şi celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David şi oamenii săi.

Moartea lui Saul şi a fiilor săi

31 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit foarte tare. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine, să mă străpungă şi să mă batjocorească.“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. ⁶ Astfel au murit împreună, în aceeaşi zi, Saul, cei trei fii ai săi, cel ce-i ducea armele şi toţi oamenii săi. ⁷ Când israeliţii care se aflau de cealaltă parte a văii şi cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalţi israeliţi au fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele. ⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ I-au tăiat capul şi i-au luat armele după care au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor ca să ducă vestea în templele idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul aştoretelor^[d], iar trupul i l-au atârnat pe zidul Bet-Şanului. ¹¹ Când au auzit ce i-au făcut filistenii lui Saul, locuitorii Iabeşului din Ghilad, ¹² toţi războinicii, s-au sculat, au călătorit toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul cetăţii Bet-Şan. S-au întors apoi la Iabeş şi le-au ars acolo. ¹³ Le-au luat oasele, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile.

⁵⁵ Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ ⁵⁷ Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.

Ungerea lui Isus la Betania

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. ² Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. ³ Maria a luat o litră^[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴ Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

⁵ – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari^[b], iar banii să fie daţi săracilor?

⁶ Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.

⁷ Isus i-a zis:

– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru^[c] ziua îngropării Mele! ⁸ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁹ O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

¹⁰ Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, ¹¹ pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

¹² În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

¹⁴ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. ¹⁷ Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. ¹⁸ Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Psalmul 118