The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă[a]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.
6 În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor. 7 Femeile cântau în veselia lor, spunând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii.“
8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“ 9 Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi[b] pe David. 10 În ziua următoare, duhul cel rău[c] trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea[d] înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă. 11 Saul a aruncat suliţa, gândindu-se: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori. 12 Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise. 13 De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie 14 şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el. 15 Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el, 16 însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie. 17 Atunci Saul i-a zis lui David:
– Îţi voi da de soţie pe Merab, fiica mea cea mare, cu condiţia să mă slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului.
Saul însă se gândea: „Să nu piară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor.“
18 David i-a răspuns:
– Cine sunt eu şi cine este familia mea sau neamul meu în Israel pentru a fi ginerele regelui?
19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David de soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.
David, ginerele lui Saul
20 Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul acest lucru, fapt care i-a plăcut. 21 Atunci Saul şi-a zis:
„I-o voi da ca să-i fie o cursă şi astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ I-a spus lui David pentru a doua oară:
– Astăzi vei fi ginerele meu!
22 Apoi le-a zis slujitorilor săi:
– Vorbiţi-i lui David în taină şi spuneţi-i: „Regelui îi place de tine şi toţi slujitorii săi te iubesc. Acceptă, aşadar, să fii ginerele regelui.“
23 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar acesta a răspuns:
– Credeţi că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.
24 Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David, 25 acesta le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui David: «Regele nu doreşte alt preţ pentru mireasă, decât o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe duşmanii lui.»“ Saul însă dorea să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, 27 David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal. 28 Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea, 29 s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.
30 Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă[e] decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.
David, prigonit de Saul
19 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan şi cu toţi slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă lui Ionatan îi era foarte drag David, 2 de aceea l-a înştiinţat spunându-i:
– Tatăl meu, Saul, caută să te ucidă. De aceea păzeşte-te mâine dimineaţă şi stai într-un loc ascuns. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine şi îţi voi spune ce voi afla.
4 Ionatan a vorbit de bine despre David tatălui său Saul, spunându-i:
– Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ţi-au slujit foarte bine. 5 Şi-a riscat viaţa atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru întreg Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta şi te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuieşti împotriva unui nevinovat,
omorându-l pe David fără nici un motiv?
6 Saul a ascultat de Ionatan şi a jurat:
– Viu este Domnul că David nu va fi ucis.
7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul, căruia David a continuat să-i slujească ca înainte.
8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a pricinuit o înfrângere aşa de mare, încât aceştia au fugit dinaintea lui. 9 Într-o zi, pe când Saul şedea în casa sa, duhul cel rău[f] trimis de Domnul a venit peste el. Saul ţinea în mână o suliţă, iar David cânta la liră. 10 Saul a încercat să-l ţintuiască pe David cu suliţa de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt suliţa în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. 11 Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David ca să-l pândească şi dimineaţa să-l omoare. Însă Mihal, soţia lui David, l-a înştiinţat spunându-i: „Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi ucis.“
12 Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit şi a scăpat. 13 Apoi Mihal a luat terafimul[g], l-a aşezat în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi l-a acoperit cu o cuvertură. 14 Când Saul a trimis oamenii să-l captureze pe David, Mihal le-a spus că este bolnav.
15 Dar Saul a trimis oamenii înapoi să-l vadă pe David şi le-a zis:
– Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.
16 Când aceştia au intrat, în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. 17 Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal:
– De ce m-ai trădat în felul acesta şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?
Mihal i-a răspuns:
– El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“
18 David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama şi i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. 19 Saul a fost înştiinţat de lucrul acesta, spunându-i-se:
– David se află la Naiot, în Rama.
20 Atunci Saul a trimis nişte oameni să-l prindă pe David. Însă când aceştia au întâlnit o ceată de profeţi profeţind, avându-l pe Samuel drept conducător, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că şi ei au început să profeţească. 21 Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, el a trimis alţi oameni, dar şi aceştia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni, pentru a treia oară, dar şi aceştia au profeţit. 22 În cele din urmă, a plecat el însuşi spre Rama. A ajuns la fântâna[h] cea mare, care se află în Secu şi a întrebat:
– Unde sunt Samuel şi David?
Cineva i-a răspuns:
– Sunt la Naiot, în Rama.
23 Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el, iar el şi-a continuat drumul profeţind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. 24 S-a dezbrăcat şi el de hainele sale şi a profeţit şi el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua şi toată noaptea aceea. De aceea se zice: „Este oare şi Saul printre profeţi?“
Urmaşii lui Avraam
31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:
– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns:
– Suntem urmaşii[a] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul[b] este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la[c] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru[d].
39 Ei I-au răspuns:
– Tatăl nostru este Avraam!
Isus le-a zis:
– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face[e] faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! 41 Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!
Atunci I-au zis:
– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis:
– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns:
– Nu zicem noi bine că eşti samaritean[f] şi că ai demon?!
49 Isus le-a zis:
– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.
52 Atunci iudeii I-au zis:
– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! 53 Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!
54 Isus le-a răspuns:
– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii I-au zis:
– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!
58 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt[g]!
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.
Psalmul 112[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!
2 Urmaşii[b] lui vor fi puternici în ţară;
neamul celor integri va fi binecuvântat.
3 Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
4 O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[c]
5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
6 Niciodată nu se va clătina.
Cel drept va fi amintit întotdeauna.
7 El nu se teme de veşti rele,
căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este tare şi nu se teme;
el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
iar puterea[d] îi va fi înălţată cu onoare[e].
10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi şi leşină;
dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat;
de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă,
dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.