The Daily Audio Bible

David cruţă pentru a doua oară viaţa lui Saul

26 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieşimon.

² Saul s-a ridicat şi s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. ³ Şi-a aşezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, ⁴ David a trimis iscoade şi a aflat că într-adevăr Saul venise. ⁵ Atunci David s-a ridicat şi a venit la locul în care îşi aşezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul şi Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oştirea era aşezată în jurul său. ⁶ Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek şi pe Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

– Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abişai.

⁷ Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu suliţa înfiptă în pământ, la capul său. Abner şi oştirea erau culcaţi în jurul lui. ⁸ Abişai i-a zis lui David:

– Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l ţintuiesc cu suliţa de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

⁹ David însă i-a zis lui Abişai:

– Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului şi să fie fără vină?

¹⁰ Apoi a adăugat:

– Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul şi va muri, fie va intra în luptă şi va pieri. ¹¹ Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia suliţa care se află la capul lui şi urciorul cu apă şi să plecăm.

¹² David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni n-a văzut şi n-a ştiut nimic şi nimeni nu s-a trezit pentru că toţi dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. ¹³ David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la distanţă; între ei se afla o suprafaţă mare. ¹⁴ Apoi David a strigat către popor şi l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns:

– Cine-l strigă pe rege?

¹⁵ – Ce bărbat eşti tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă? ¹⁶ Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritaţi moartea, voi, cei care nu aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este suliţa regelui şi urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?

¹⁷ Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis:

– Tu eşti fiul meu David?

David a răspuns:

– Da, rege, stăpânul meu, eu sunt. ¹⁸ Apoi a continuat: De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat? ¹⁹ Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moştenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujeşte altor dumnezei!“ ²⁰ Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de faţa Domnului, căci regele a ieşit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmăreşte o potârniche în munţi.

²¹ – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ţi voi mai face rău; înţeleg că ai pus preţ pe viaţa mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun şi am greşit foarte mult.

²² David a răspuns:

– Aici este suliţa regelui. Să vină unul dintre tineri şi s-o ia. ²³ Domnul răsplăteşte fiecăruia după dreptatea şi credincioşia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului. ²⁴ Fie ca, după cum eu am preţuit astăzi viaţa ta, tot aşa să preţuiască şi Domnul viaţa mea şi El să mă izbăvească din toate necazurile.

²⁵ – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranţă, vei face lucruri mari şi vei avea izbândă.

Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.

David, în slujba filistenilor

27 David şi-a zis: „Într-o zi voi pieri lovit de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor. Astfel, Saul va renunţa să mă mai caute în tot teritoriul lui Israel şi voi scăpa din mâna lui.“ ² David a plecat împreună cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului. ³ David şi oamenii lui au locuit cu Achiş în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soţii ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁴ Când i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să-l mai caute.

⁵ David i-a zis lui Achiş:

– Te rog, dacă am găsit bunăvoinţă la tine, să mi se dea un loc într-una din cetăţile ţării şi voi locui acolo. De ce să locuiască slujitorul tău în cetatea regală, împreună cu tine?

⁶ Astfel, în acea zi, Achiş i-a dat Ţiklagul şi de aceea acesta a fost al regilor lui Iuda până astăzi. ⁷ David a locuit în ţara filistenilor vreme de un an şi patru luni. ⁸ David şi oamenii lui năvăleau împotriva gheşuriţilor, a ghirziţilor şi a amalekiţilor. Încă din vremuri străvechi, aceştia locuiau teritoriul dinspre Şur până în ţara Egiptului. ⁹ David pustia ţara şi nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele şi hainele şi se întorcea la Achiş. ¹⁰ Când Achiş întreba: „Unde aţi năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevul^[a] lui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliţilor!“ sau „În Neghevul cheniţilor!“ ¹¹ David nu lăsa în viaţă nici un bărbat şi nici o femeie, ca nu cumva vreunul să vină la Gat şi să mărturisească împotriva lor, spunând: „Aşa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. ¹² Achiş avea încredere în David şi zicea: „Cu siguranţă s-a făcut urât în poporul său, Israel, şi va fi slujitorul meu pentru totdeauna.“

28 În acele zile filistenii şi-au adunat oştirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David:

– Fii sigur că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.

² – În felul acesta vei şti de ce este în stare slujitorul tău, i-a răspuns David lui Achiş.

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu pentru totdeauna, i-a zis Achiş.

Saul, la vrăjitoarea din En-Dor

³ Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară^[b] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.

⁴ Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. ⁵ Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. ⁶ Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[c] şi nici prin profeţi. ⁷ Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:

– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.

Slujitorii săi i-au răspuns:

– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.

⁸ Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:

– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.

⁹ – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?

¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:

– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

¹¹ – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.

– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.

¹² Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:

– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.

¹³ – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.

– Văd o fiinţă dumnezeiască^[d] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.

¹⁴ – Cum arată? a întrebat-o el.

– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.

Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

¹⁵ Samuel i-a zis lui Saul:

– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?

– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.

¹⁶ Dar Samuel i-a zis:

– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? ¹⁷ Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. ¹⁸ Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. ¹⁹ Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.

²⁰ Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:

– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

²³ Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. ²⁴ Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Moartea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ ⁴ Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ ⁵ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. ⁷ După aceea le-a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

⁸ Ucenicii I-au răspuns:

– Rabbi^[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

⁹ Isus le-a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, ¹⁰ dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

¹¹ După ce a spus acestea, le-a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

¹² Ucenicii I-au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

¹³ Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. ¹⁴ Atunci Isus le-a spus deschis:

– Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

¹⁶ Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“^[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

Isus, învierea şi viaţa

¹⁷ Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile^[c] în mormânt. ¹⁸ Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii^[d], ¹⁹ şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. ²¹ Marta I-a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

²³ Isus i-a zis:

– Fratele tău va învia!

²⁴ Marta I-a răspuns:

– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

²⁵ Isus i-a zis:

– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

²⁷ Ea I-a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

²⁸ Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ ²⁹ Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. ³⁰ Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat^[e] în duh şi s-a tulburat. ³⁴ A întrebat:

– Unde l-aţi pus?

Ei I-au răspuns:

– Doamne, vino şi vezi!

³⁵ Isus a început să plângă.^{[f] 36} Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ ³⁷ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

³⁸ Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. ³⁹ Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

⁴⁰ Isus i-a zis:

– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

⁴¹ Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat^[g]! ⁴² Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ ⁴³ După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ ⁴⁴ Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“

Uneltire împotriva lui Isus

⁴⁵ Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul^[h] şi au zis:

– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul^[i], cât şi neamul!

⁴⁹ Însă unul dintre ei, Caiafa^[j], care era mare preot în anul acela, le-a zis:

– Voi nu ştiţi nimic! ⁵⁰ Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

⁵¹ Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam ⁵² şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă^[k] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

⁵⁴ Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

Psalmul 117