The Daily Audio Bible

17 Ahitofel l-a rugat pe Absalom:

– Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni şi să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. ² Îl voi ataca pe neaşteptate, când încă va fi obosit şi slăbit. Voi aduce groaza peste el şi toţi cei ce sunt cu el vor fugi. Atunci îl voi ucide numai pe rege. ³ Astfel voi întoarce tot poporul la tine şi moartea omului pe care-l cauţi va însemna întoarcerea celorlalţi; toţi ceilalţi se vor întoarce în pace.

⁴ Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât şi tuturor celor din sfatul bătrânilor lui Israel. ⁵ Absalom însă a zis:

– Chemaţi-l şi pe architul Huşai, să auzim şi ce va zice el.

⁶ Când a sosit Huşai, Absalom i-a zis:

– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuieşte-ne tu.

⁷ – De data aceasta, a răspuns Huşai, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. ⁸ Tu ştii că tatăl tău şi oamenii lui sunt războinici viteji, iar acum sunt înfuriaţi ca o ursoaică în câmp, căreia i-au fost răpiţi puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va petrece noaptea cu poporul. ⁹ Chiar acum este ascuns în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Dacă una din trupele tale va fi învinsă de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Oştirea care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“ ¹⁰ Astfel, chiar şi celor mai viteji războinici, care au o inimă de leu, li se va topi inima de frică, căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte războinici cu el. ¹¹ Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[a] – o mulţime cât nisipul de pe malul mării – şi condu-i tu însuţi în luptă. ¹² Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui aşa cum cade roua pe pământ şi nu va fi lăsat în viaţă nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. ¹³ Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci toţi israeliţii vor aduce funii şi vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

¹⁴ Absalom şi toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Aceasta pentru că Domnul a hotărât să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom. ¹⁵ Huşai le-a zis preoţilor Ţadok şi Abiatar care a fost sfatul dat de Ahitofel lui Absalom şi celor din sfatul bătrânilor lui Israel şi care a fost sfatul pe care l-a dat el însuşi. ¹⁶ Le-a mai zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu-ţi petreci noaptea lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele şi toţi oamenii care sunt cu el să fie ucişi.»“

¹⁷ Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujnică venea şi le aducea veştile, iar ei se duceau şi îl înştiinţau pe regele David. ¹⁸ Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână şi cei doi au coborât în ea. ¹⁹ Soţia omului a luat o învelitoare pe care a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat nişte grâne^[b] pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva. ²⁰ Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o:

– Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?

– Au trecut pârâul^[c]! le-a răspuns femeia.

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.

²¹ După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să-l înştiinţeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Sculaţi-vă şi traversaţi repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră.“ ²² David împreună cu cei ce erau cu el au trecut în grabă Iordanul şi, până în zorii zilei, nu a mai rămas nici unul care să nu fi trecut râul.

²³ Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, şi-a înşeuat măgarul şi a plecat în grabă acasă, în cetatea sa. Şi-a pus casa în rânduială şi apoi s-a spânzurat. Astfel el a murit şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanayim

²⁴ David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toţi israeliţii. ²⁵ Absalom l-a numit pe Amasa drept conducător al oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit^[d] pe nume Ieter^[e], care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. ²⁶ Israeliţii împreună cu Absalom şi-au aşezat tabăra pe teritoriul Ghiladului. ²⁷ Când David a ajuns la Mahanayim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba amoniţilor, Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar şi ghiladitul Barzilai, din Roghelim, ²⁸ au adus paturi, lighene, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole şi linte, ²⁹ miere, lapte bătut, oi şi brânză de vaci pentru ca David şi cei ce erau cu el să mănânce. Ei îşi ziceau: „Poporul este flămând, ostenit şi însetat în urma călătoriei prin pustie.“

²³ Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. ²⁴ Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:

Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. ²⁶ Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea^[b], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus

²⁸ După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“^{[c] 29} Acolo era pus un vas plin cu vin acru^[d]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. ³⁰ Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

³¹ Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. ³² Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, ³⁴ ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. ³⁵ Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. ³⁶ Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“^{[e] 37} Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“^[f]

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. ³⁹ A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre^[g] de smirnă şi aloe. ⁴⁰ Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁴² Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.