The Daily Audio Bible

¹⁷ Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. ¹⁸ El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. ¹⁹ Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, ²⁰ dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek^[a], pentru că ei s-au certat cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna^[b]. ²² Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot^[c], zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ ²³ De acolo a plecat la Beer-Şeba, ²⁴ iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ ²⁵ Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână.

²⁶ După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. ²⁷ Isaac i-a întrebat:

– De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi?

²⁸ Ei i-au răspuns:

– Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: ²⁹ promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul.

³⁰ Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. ³¹ A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. ³² În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. ³³ El i-a pus numele Şeba^[d]. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, ³⁵ însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

² – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. ³ Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

⁵ Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, ⁶ Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, ⁷ să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. ⁸ De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! ⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; ¹⁰ apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

¹¹ Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. ¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

¹³ – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

¹⁴ El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; ¹⁶ ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. ¹⁷ Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, ¹⁸ iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

¹⁹ – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

²⁰ – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ ²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

²⁵ Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. ²⁶ Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

³⁰ Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. ³¹ A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

³² – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

³³ Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

³⁶ – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov^[e]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

³⁸ – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. ³⁹ Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

Fuga lui Iacov la Laban

⁴¹ Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ ⁴² Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. ⁴³ De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran ⁴⁴ şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, ⁴⁵ până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

⁴⁶ După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

Vindecarea unui paralitic

9 Atunci Isus S-a suit în barcă, a traversat înapoi marea şi S-a dus în cetatea Lui^[a]. ² Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat^[b]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ ³ Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ ⁴ Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

⁷ Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. ⁸ Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“

⁹ Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele^[c] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁰ În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi^[d] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.

¹¹ Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:

– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?

¹² Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:

– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ¹³ Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[e] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?

¹⁵ Isus le-a răspuns:

– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. ¹⁷ Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.