The Daily Audio Bible

Semnele care-l vor însoţi pe Moise

4 Moise I-a răspuns:

– Dar dacă nu mă vor crede şi nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!“

² – Ce ai în mână? l-a întrebat Domnul.

– Un toiag, I-a răspuns Moise.

³ – Aruncă-l la pământ! i-a zis Dumnezeu.

El l-a aruncat la pământ şi acesta s-a transformat într-un şarpe; Moise a fugit de el. ⁴ Apoi Domnul i-a zis lui Moise:

– Întinde-ţi mâna şi prinde-l de coadă!

El şi-a întins mâna, l-a prins şi acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.

⁵ – Vei înfăptui această minune pentru ca ei să creadă că Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, ţi S-a arătat.

⁶ Domnul i-a mai zis:

– Bagă-ţi mâna în sân!

Moise şi-a băgat mâna în sân şi când a scos-o era plină de lepră^[a], albă ca zăpada. ⁷ Apoi Dumnezeu i-a zis:

– Bagă-ţi mâna înapoi în sân!

El şi-a băgat mâna înapoi în sân, însă când a scos-o, era la fel de sănătoasă ca tot trupul său.

⁸ – Dacă nu te vor crede şi nu vor lua în seamă mesajul primului semn, îl vor crede pe cel de-al doilea. ⁹ Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu te vor lua în seamă, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.

¹⁰ Dar Moise I-a zis Domnului:

– Stăpâne, niciodată nu am fost un vorbitor bun, nici în trecut, nici chiar acum când ai vorbit robului Tău; am vorbirea şi limba încurcată^[b].

¹¹ Atunci Domnul l-a întrebat:

– Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe mut sau pe surd, cine a făcut vederea sau orbirea? Oare nu Eu, Domnul? ¹² Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui.

¹³ Însă Moise I-a răspuns:

– Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!

¹⁴ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise şi El i-a zis:

– Nu este levitul^[c] Aaron frate cu tine? Ştiu că el poate vorbi bine; chiar acum vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. ¹⁵ Să stai de vorbă cu el şi să-l împuterniceşti să vorbească toate cuvintele pe care ţi le-am dat; Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi te voi învăţa ce să faci. ¹⁶ El va vorbi poporului în locul tău; îţi va sluji drept gură şi tu vei fi pentru el cum este Dumnezeu pentru tine. ¹⁷ Ia în mână acest toiag, căci cu el vei face semnele.

Moise se întoarce în Egipt

¹⁸ Moise s-a întors la socrul său, Ietro, şi i-a zis:

– Te rog, lasă-mă să mă întorc la cei din poporul meu, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.

– Du-te în pace! i-a răspuns Ietro.

¹⁹ Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.“ ²⁰ Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe măgari şi s-a întors în Egipt. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu. ²¹ Domnul i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt şi vei înfăptui înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci, Eu îi voi împietri inima şi el nu va lăsa poporul să plece. ²² Atunci să-i spui lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. ²³ Ţi-am poruncit să-l laşi pe fiul Meu să plece ca să Mi se închine, însă tu nu ai vrut! Iată că acum îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“

²⁴ Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit^[d] şi a vrut să-l omoare. ²⁵ Dar Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului ei^[e], l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a zis: „Tu îmi eşti un soţ de sânge!“ ²⁶ Atunci El l-a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soţ de sânge“ din cauza circumciziei.

²⁷ Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în pustie ca să-l întâlneşti pe Moise.“ El a plecat şi, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise şi l-a sărutat. ²⁸ Moise i-a zis lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis şi toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă. ²⁹ Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi au convocat sfatul bătrânilor lui Israel. ³⁰ Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului. ³¹ Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe israeliţi şi că le-a văzut necazul, s-au plecat la pământ şi s-au închinat.

Moise şi Aaron înaintea lui Faraon

5 După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

² Dar Faraon a răspuns:

– Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

³ Ei au continuat:

– Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.

⁴ Dar monarhul Egiptului le-a zis:

– Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre! ⁵ Vedeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!

⁶ În aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului: ⁷ „Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune. ⁸ Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» ⁹ Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“ ¹⁰ Vătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie; ¹¹ mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“ ¹² Poporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie. ¹³ Vătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“ ¹⁴ Supraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“ ¹⁵ Atunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis:

– De ce te porţi aşa cu sclavii tăi? ¹⁶ Nu li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!

¹⁷ Faraon le-a răspuns:

– Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului.“ ¹⁸ Întoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.

¹⁹ Supraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi. ²⁰ Când au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau. ²¹ Ei le-au zis: „Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

² Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor ³ şi le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! ⁴ Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. ⁵ Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. ⁶ Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! ⁹ Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei^[a]!

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! ¹¹ (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)^[b]

¹² Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! ¹⁴ Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.

Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)^[c], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”^[d]. ¹⁷ Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii^[e]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri^[f] şi ca un colector de taxe.

¹⁸ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.^[g]

¹⁹ Din nou, (adevărat)^[h] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. ²⁰ Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!