The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
17 Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile 18 şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. 19 În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii[a] care-i aparţineau tatălui ei. 20 Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. 21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul[b] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.
Laban îl urmăreşte pe Iacov
22 După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23 Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. 24 Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov[c]!“ 25 Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. 26 Laban i-a zis lui Iacov:
– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. 27 De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. 29 Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ 30 Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?
31 Iacov i-a răspuns lui Laban:
– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. 32 Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.
Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35 Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. 36 Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:
– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? 37 Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! 38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. 41 Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.
43 Laban i-a răspuns lui Iacov:
– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? 44 Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.
45 Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. 46 Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta[d], iar Iacov a numit-o Galed[e]. 48 Laban a zis:
– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.
De aceea a fost numită Galed. 49 Ea a mai fost numită şi Miţpa[f], pentru că el a zis:
– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.
51 Laban i-a mai zis lui Iacov:
– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! 52 Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. 53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.
Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; 54 apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. 55 A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.
32 Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[g].
Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, 4 poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; 5 am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“
6 Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ 7 Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, 8 gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.
9 Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[h] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“
24 Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. 25 Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»[a], cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
26 Aşadar, să nu vă temeţi de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut! 27 Ceea ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi şoptindu-se la urechile voastre să vestiţi de pe acoperişurile caselor! 28 Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion[b]? Şi totuşi, nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! 30 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! 31 Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
32 Aşadar, pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 33 Însă de oricine se va lepăda de Mine în faţa oamenilor mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Costul uceniciei
34 Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să-i întorc
«pe fiu împotriva tatălui său,
pe fiică împotriva mamei ei
şi pe noră împotriva soacrei sale,
36 aşa încât duşmanii unui om vor fi chiar cei din familia lui»[c].
37 Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38 Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. 39 Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi.[d]
Răsplătiri
40 Cel ce vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte, de fapt, pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 41 Cel ce primeşte un profet, în numele unui[e] profet, va primi răsplata unui profet, iar cel ce primeşte un om drept, în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept. 42 Şi oricine-i va da chiar şi un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“
Isus şi Ioan Botezătorul
11 După ce a terminat de dat porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în cetăţile lor.
2 Ioan a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos şi a trimis cuvânt prin ucenicii săi, 3 ca să-L întrebe astfel:
– Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?
4 Isus le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii[f] sunt curăţiţi[g], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia[h]. 6 Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!
Psalmul 13
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?
Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?
2 Până când să mă frământ în sufletul meu
şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare?
Până când să mă tot biruie duşmanul meu?
3 Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!
Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii,
4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“
şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât.
5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta
şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.
6 Mă voi bucura în Domnul,
căci El mi-a făcut bine!
16 În dreapta ei este o viaţă lungă;
în stânga ei se află bogăţie şi onoare.
17 Căile ei sunt plăcute
şi toate cărările ei sunt paşnice.
18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o îmbrăţişează;
oricine o apucă este binecuvântat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.