The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.
17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
– Am visat că stăteam pe malul Nilului 18 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. 20 Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. 22 Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâne, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 23 După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica.
25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:
– Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; 31 belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. 34 Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să le păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.
Înălţarea lui Iosif
37 Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. 38 Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu[a]?“ 39 Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:
– Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. 40 De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. 41 Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului.
42 Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. 43 Apoi l-a pus în carul care venea după al său[b] şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“[c] Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. 44 De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif:
– Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“
45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah[d] şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On[e]. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. 46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. 48 În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.
50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase[f], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim[g], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“
53 Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit 54 şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ 56 Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. 57 Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.
Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt
42 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? 2 Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ 3 Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. 4 Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo.
6 Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. 7 De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime.
– De unde veniţi? i-a întrebat el.
– Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.
8 Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. 9 El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis:
– Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!
10 – Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade.
12 Dar el le-a zis:
– Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!
13 Ei au răspuns:
– Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14 Dar Iosif le-a zis:
– Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! 15 Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16 Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade!
17 Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile.
Pilda neghinei
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină printre grâu şi apoi a plecat. 26 Când plantele au răsărit şi au făcut rod, a apărut şi neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit şi i-au zis:
– Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânţă bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?
28 El le-a răspuns:
– Un duşman a făcut lucrul acesta.
Sclavii l-au întrebat:
– Vrei să mergem s-o strângem?
29 Dar el le-a răspuns:
– Nu, ca nu cumva, atunci când strângeţi neghina, să dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş, iar la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: «Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunaţi-l în hambarul meu!»“
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele[a], dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi devine un copac[b], aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“.
33 Le-a mai pus înainte o altă pildă şi le-a zis:
„Împărăţia Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[c] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34 Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“[d].
Pilda neghinei explicată
36 Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37 Isus le-a răspuns:
– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.[e] Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
44 Împărăţia Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi apoi cumpără ogorul acela.
45 De asemenea, Împărăţia Cerurilor este ca un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar foarte preţios, se duce şi vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
Înţelepciunea este cel mai important lucru
4 Ascultaţi, fiilor, povaţa unui tată;
fiţi atenţi şi veţi dobândi pricepere!
2 Eu vă dau îndrumări bune,
nu respingeţi învăţătura mea!
3 Pe când eram băiat în casa tatălui meu
şi fiul gingaş şi unic al mamei,
4 mi se repeta şi mi se spunea:
„Primeşte cuvintele mele cu toată inima ta,
păstrează îndrumările mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciunea, dobândeşte priceperea!
Nu uita cuvintele mele şi nu te îndepărta de ele!
6 Nu uita înţelepciunea şi ea te va proteja!
Iubeşte-o, şi ea te va ocroti!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.