The Daily Audio Bible

¹³ El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. ¹⁶ El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ ¹⁷ El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», ¹⁸ tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ ¹⁹ Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. ²⁰ Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ ²¹ Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

²² În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. ²³ I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

²⁴ Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat^[a] cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. ²⁶ Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

²⁷ Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

²⁸ Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel^[b], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

²⁹ – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a numit acel loc Peniel^[c], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ ³¹ Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel^[d] şchiopătând din coapsă. ³² Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Întâlnirea dintre Iacov şi Esau

33 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. ² Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. ³ El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. ⁴ Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. ⁵ Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceştia care vin în urma ta?

– Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.

⁶ Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; ⁷ de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui.

⁸ Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

– Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov.

⁹ – Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.

¹⁰ Dar Iacov i-a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. ¹¹ Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

¹² Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.

¹³ Însă Iacov i-a răspuns:

– Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. ¹⁴ Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

¹⁵ Esau i-a zis:

– Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine.

– Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu.

¹⁶ În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. ¹⁷ Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot^[e].

¹⁸ Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem^[f], care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. ¹⁹ Cu o sută de chesita^[g], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. ²⁰ Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel^[h].

Dina şi hiviţii

34 Dina, fiica pe care Lea i-o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării. ² Când a văzut-o, Şehem, fiul hivitului Hamor, prinţul ţării, a luat-o, s-a culcat cu ea şi astfel a necinstit-o. ³ El s-a îndrăgostit de Dina, fiica lui Iacov, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos. ⁴ Apoi i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi pe această fată de soţie!“ ⁵ Iacov a aflat că Şehem a necinstit-o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei. ⁶ Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să-i vorbească. ⁷ Imediat ce-au auzit cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de la câmp. Ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Şehem a făcut un lucru ruşinos în^[i] Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov; un astfel de lucru nu trebuia făcut. ⁸ Însă Hamor le-a vorbit astfel:

– Fiul meu, Şehem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie. ⁹ Încuscriţi-vă cu noi: daţi-ne fiicele voastre şi luaţi fiicele noastre pentru voi. ¹⁰ Locuiţi împreună cu noi; întrucât ţara este înaintea voastră, locuiţi în ea, faceţi negoţ^[j] şi dobândiţi proprietăţi în ea.

¹¹ Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei:

– Să găsesc bunăvoinţă la voi şi vă voi da orice îmi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre şi un dar cât de mari vreţi, iar eu vă voi da orice îmi veţi cere; doar daţi-mi fata de soţie.

¹³ Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie lui Şehem şi tatălui său, Hamor, pentru că Şehem a necinstit-o pe sora lor, Dina, ¹⁴ zicând:

– Nu putem face acest lucru; nu putem s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Vom fi de acord doar dacă voi vă veţi face ca noi, adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. ¹⁶ Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui împreună cu voi şi vom alcătui un singur popor. ¹⁷ Dar dacă nu ne veţi asculta ca să vă circumcideţi, ne vom lua fata şi vom pleca.

¹⁸ Lui Hamor şi lui Şehem, fiul acestuia, le-a plăcut cererea. ¹⁹ Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n-a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. ²⁰ Astfel, Hamor şi fiul său, Şehem, au venit la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit bărbaţilor din cetate astfel: ²¹ „Aceşti bărbaţi sunt paşnici cu noi; să locuiască în ţară şi să facă negoţ în ea, pentru că ţara este suficient de mare pentru ei; să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre, lor. ²² Ei vor să locuiască împreună cu noi şi să alcătuim un singur popor doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, aşa cum sunt şi ei. ²³ Nu vor fi atunci vitele, bogăţiile şi toate animalele lor ale noastre? Deci să fim de acord şi să-i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ ²⁴ Toţi cei care au ieşit la poarta cetăţii au ascultat de Hamor şi de fiul său, Şehem, astfel că toţi bărbaţii care au ieşit la poarta cetăţii au fost circumcişi.

²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranţă şi i-au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Ei i-au ucis cu sabia pe Hamor şi pe fiul său, Şehem, au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi au plecat. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au năpustit asupra celor înjunghiaţi şi au jefuit cetatea, pentru că^[k] o necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era în cetate şi pe câmp. ²⁹ Le-au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi soţiile şi au jefuit tot ce era în case. ³⁰ Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi:

– M-aţi nenorocit făcându-mă urât canaaniţilor şi periziţilor, locuitorii ţării; eu am puţini oameni în subordine, iar ei se vor strânge împotriva mea şi mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit eu şi familia mea.

³¹ Dar ei i-au răspuns:

– Se cuvenea ca el să se poarte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?

⁷ În timp ce plecau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan:

– Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ⁸ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine fine sunt în palatele regilor! ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ¹⁰ Acesta este cel despre care a fost scris:

¹¹ Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, în Împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea.^{[b] 13} Căci până la Ioan au profeţit toţi Profeţii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Ilie care urma să vină!^{[c] 15} Cel ce are urechi, să audă!

¹⁶ Cu cine voi asemăna această generaţie? Cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă la ceilalţi:

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând^[d], iar ei zic: „Are demon!“ ¹⁹ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!“ Totuşi înţelepciunea este îndreptăţită prin faptele ei.

Vai de cetăţile nepocăite

²⁰ Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: ²¹ „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă! ²² Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! ²³ Iar tu, Capernaum,

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! ²⁴ De aceea îţi spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiţi şi împovăraţi

²⁵ În vremea aceea, Isus a zis:

²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! ³⁰ Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“

Psalmul 14

Pentru dirijor. Al lui David.