The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
48 După toate acestea, într-o zi, Iosif a fost anunţat: „Tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase şi pe Efraim. 2 Când lui Iacov i s-a spus: „Fiul tău Iosif a venit la tine“, el şi-a adunat puterile şi a şezut pe pat. 3 Iacov i-a zis lui Iosif:
– Dumnezeul cel Atotputernic[a] mi S-a arătat la Luz, în Canaan, m-a binecuvântat 4 şi mi-a zis: „Te voi face roditor şi te voi înmulţi; te voi face o adunare de popoare şi voi da această ţară urmaşilor tăi după tine ca pe o proprietate veşnică.“ 5 De aceea cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. 6 Urmaşii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor. 7 După ce m-am întors din Padan[b], Rahela a murit pe drum, în Canaan, înainte de a ajunge la Efrata; am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8 Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceştia?
9 – Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif.
– Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.
10 Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi i-a zis lui Iosif:
– Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii.
12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său[c] şi s-a plecat cu faţa până la pământ. 13 Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el. 14 Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut. 15 El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
„Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz,
să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi.
Ei să fie numiţi după numele meu
şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac,
şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“
17 Când Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 El i-a zis tatălui său:
– Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.
19 Dar tatăl său a refuzat şi a răspuns:
– Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri.
20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
„În numele tău va binecuvânta Israel şi va zice:
«Dumnezeu să te facă precum Efraim şi Manase.»“
Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif:
– Eu voi muri, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri. 22 Ţie, care eşti deasupra fraţilor tăi, îţi dau Şehemul[d] pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor.
Iacov îşi binecuvântează fiii
49 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5 Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[e] lor sunt arme ale violenţei.
6 Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[f] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8 Iuda[g], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9 Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[h];
de El vor asculta popoarele.
11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[i].
13 Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[j].
15 Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16 Dan[k] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19 Gad[l] va fi atacat de o ceată jefuitoare,
dar el îi va ataca pe la spate.
20 Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă;
el spune cuvinte frumoase[m].
22 Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[n].
23 Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[o], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[p] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[q] de fraţii săi.
27 Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33 Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
29 Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. 30 Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31 astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.
33 Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!
34 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.
35 Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan[a].
Fariseii şi saducheii cer un semn
16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[b]. 2 Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» 3 Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)[c] 4 O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“[d]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.
Drojdia fariseilor şi a saducheilor
5 Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. 6 Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“
7 Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ 8 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? 9 Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? 10 Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? 11 Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ 12 Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
Psalmul 20
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Să-ţi răspundă Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov!
2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt
şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare,
şi să primească toate arderile tale de tot!Sela
4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale
şi să-ţi împlinească toate planurile!
5 Atunci vom striga de bucurie datorită biruinţei tale
şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi împlinească toate planurile!
6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său;
El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt,
prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.
7 Unii se bizuie pe care, alţii pe cai,
dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad,
dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!
9 Doamne, izbăveşte-l pe rege!
Răspunde-ne[a] când Te chemăm!
20 Fiul meu, fii atent la ceea ce îţi spun,
ascultă cu atenţie cuvintele mele!
21 Nu-ţi îndepărta privirea de la ele,
păstrează-le în adâncul inimii tale,
22 căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc
şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează înşelăciunea din gura ta
şi înlătură ipocrizia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească direct înainte,
şi pleoapele tale să ţintească drept înaintea ta.
26 Netezeşte-ţi cărarea picioarelor tale,
şi toate căile tale să fie trainice.
27 Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga!
Îndepărtează-ţi piciorul de la rău!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.