The Daily Audio Bible

Moartea lui Moise

34 Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este înaintea Ierihonului. Domnul i-a arătat întreaga ţară, de la Ghilad până la Dan, ² ţara lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus^[a], ³ Neghevul^[b] şi toată regiunea din Valea Ierihonului, Cetatea de Palmieri, până la Ţoar. ⁴ Atunci Domnul i-a vorbit: „Aceasta este ţara pe care am promis-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov când am spus: «Seminţei^[c] tale i-o voi da!». Te-am lăsat să o vezi, dar nu vei intra în ea.“

⁵ Moise, robul Domnului, a murit în ţara Moab, după Cuvântul Domnului. ⁶ El^[d] l-a înmormântat în ţara Moab, în valea care este faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. ⁷ Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea nu-i slăbise şi puterea nu-l părăsise. ⁸ Israeliţii l-au plâns pe Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile, după care zilele de plâns şi de doliu pentru Moise s-au încheiat.

⁹ Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, deoarece Moise îşi pusese mâinile peste el. Israeliţii au ascultat de el şi au împlinit ceea ce Domnul i-a poruncit prin Moise.

¹⁰ De atunci nu s-a mai ridicat în Israel nici un alt profet asemenea lui Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. ¹¹ Căci doar pe el Domnul l-a trimis în ţara Egiptului ca să facă toate acele semne şi minuni împotriva lui Faraon, a slujitorilor lui şi împotriva întregii ţări ¹² şi doar Moise a înfăptuit cu mână tare înaintea întregului Israel, toate acele fapte măreţe.

Iosua – noul conducător al lui Israel

1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, astfel:

² „Moise, robul Meu, a murit. Acum dar traversează de îndată Iordanul, împreună cu tot poporul acesta, spre ţara pe care o dau israeliţilor. ³ Vă voi da orice teritoriu peste care va trece talpa piciorului vostru, întocmai cum i-am promis lui Moise. ⁴ Teritoriul vostru se va întinde de la pustie până la Liban şi de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată ţara hitiţilor, până la Marea cea Mare^[e], în apus. ⁵ Nici un om nu-ţi va putea sta împotrivă cât vei trăi. Cum am fost cu Moise, tot aşa voi fi şi cu tine! Nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi!

⁶ Fii tare şi curajos, pentru că tu vei da în stăpânire acestui popor ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor. ⁷ Fii deci tare şi foarte curajos, veghind să împlineşti toată Legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise. Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge. ⁸ Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! ⁹ Oare nu Eu te-am împuternicit? Fii tare şi curajos! Nu te teme şi nu te înspăimânta, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!“

¹⁰ Iosua le-a poruncit conducătorilor poporului următoarele:

¹¹ – Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului să-şi pregătească provizii, căci peste trei zile veţi traversa Iordanul ca să intraţi şi să cuceriţi ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă în stăpânire.

¹² Rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase, Iosua le-a zis:

¹³ – Aduceţi-vă aminte de însărcinarea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, când a zis că Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă odihnă şi vă dă ţara aceasta. ¹⁴ Prin urmare, soţiile voastre, copiii voştri şi vitele voastre vor trebui să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise în partea aceasta a Iordanului. Însă toţi războinicii voştri vor trebui să traverseze înarmaţi înaintea fraţilor voştri ca să-i ajute, ¹⁵ până când Domnul, Dumnezeul vostru, le va da şi lor odihnă asemenea vouă şi până când şi ei vor lua în stăpânire ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-o dă. După aceea vă veţi întoarce să stăpâniţi ţara care v-a fost dată ca moştenire de către Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.“

¹⁶ – Vom face tot ceea ce ne-ai poruncit şi vom merge oriunde ne vei trimite! i-au răspuns ei lui Iosua. ¹⁷ Te vom asculta tot aşa cum l-am ascultat şi pe Moise! Numai să fie acum Domnul, Dumnezeul tău, şi cu tine la fel cum a fost cu Moise. ¹⁸ Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de toate cuvintele pe care ni le porunceşti, va fi omorât. Tu însă fii tare şi curajos!

Iscoadele la Ierihon. Rahab

2 După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Şitim, două iscoade şi le-a zis: „Duceţi-vă să cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!“

Ei au plecat şi au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându-se acolo.

² Regelui Ierihonului i s-a spus: „Iată că nişte israeliţi au venit aici în timpul nopţii ca să cerceteze ţara“. ³ Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:

– Scoate-i afară pe bărbaţii care au venit la tine şi au intrat în casa ta fiindcă au venit să cerceteze întreaga ţară! ⁴ Femeia însă îi luase pe cei doi bărbaţi şi-i ascunsese.

– Este adevărat că acei bărbaţi au venit la mine, a răspuns ea, dar eu nu ştiam de unde sunt. ⁵ Spre seară, când poarta trebuia să se închidă, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Urmăriţi-i repede şi îi veţi ajunge!

⁶ Ea îi urcase pe acoperiş, ascunzându-i sub snopii de in pe care îi avea întinşi acolo.

⁷ Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au plecat în urmărire, poarta s-a închis în urma lor. ⁸ Înainte ca iscoadele să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiş ⁹ şi le-a spus:

– Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta. Din cauza voastră noi suntem îngroziţi, iar locuitorii ţării sunt topiţi de frică. ¹⁰ Am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii^[f] şi am aflat ce le-aţi făcut lui Sihon şi lui Og, cei doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, pe care i-aţi nimicit cu totul^[g]. ¹¹ Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile şi fiecare om şi-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ! ¹² Acum dar, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi arăta faţă de familia tatălui meu, aceeaşi bunătate pe care şi eu am avut-o faţă de voi. Daţi-mi un semn demn de încredere ¹³ că veţi cruţa viaţa tatălui meu, a mamei mele, a fraţilor mei şi a surorilor mele împreună cu tot ce au şi că ne veţi salva de la moarte.

¹⁴ – Suntem gata să ne dăm viaţa pentru voi, i-au răspuns bărbaţii, dacă nu ne vei trăda! Iar atunci când Domnul ne va da ţara, ne vom purta cu tine cu bunătate şi credincioşie.

¹⁵ Ea i-a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era construită deasupra zidului cetăţii, locuind chiar deasupra zidului, ¹⁶ şi i-a sfătuit astfel:

– Mergeţi spre munte ca să nu vă întâlniţi cu cei care vă urmăresc şi ascundeţi-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veţi putea să vă continuaţi drumul.

¹⁷ Bărbaţii i-au spus:

– Noi vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, cu care ne-ai pus să ne legăm faţă de tine, ¹⁸ dacă, atunci când vom intra în ţară, nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne-ai coborât şi dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta şi pe fraţii tăi, toată familia ta. ¹⁹ Dacă vreunul dintre ei va ieşi dincolo de porţile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului lui, iar noi vom fi nevinovaţi. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru. ²⁰ Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, pe care ne-ai pus să-l facem.

²¹ – Să fie precum aţi spus! le-a răspuns ea.

Apoi i-a trimis şi ei au plecat, iar ea a legat frânghia roşie de fereastră. ²² Ei s-au dus şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau şi care îi căutaseră de-a lungul întregului drum fără să-i găsească. ²³ Apoi cei doi bărbaţi s-au întors, au coborât muntele şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li s-a întâmplat. ²⁴ „Într-adevăr, i-au spus ei lui Iosua, Domnul a dat în mâinile noastre întreaga ţară şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră!“

Intrarea în Împărăţie

²² Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. ²³ Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“

El le-a zis: ²⁴ „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. ²⁵ Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» ²⁷ Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! ³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“

³¹ Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:

– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

³² El le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. ³³ Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! ³⁵ Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)^[a] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“^[b]

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape. ² Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică^[c]. ³ Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“ ⁴ Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece, ⁵ iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul^[d] sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“ ⁶ N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Psalmul 79

Un psalm al lui Asaf