The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Teritoriul moştenit de Simeon
19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. 2 Moştenirea lor cuprindea:
Beer-Şeba, Şeba[a], Molada,
3 Haţar-Şual, Bala, Eţem,
4 Eltolad, Betul, Horma,
5 Ţiklag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,
6 Bet-Lebaot şi Şaruhen – treisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
7 Ayin, Rimon, Eter şi Aşan – patru cetăţi cu satele dimprejur, 8 precum şi toate satele din jurul acestor cetăţi până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev.
Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. 9 Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.
Teritoriul moştenit de Zabulon
10 A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, 11 mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul[b] care este în faţa Iokneamului. 12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. 13 De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, 14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. 15 Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. 16 Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.
Teritoriul moştenit de Isahar
17 A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. 18 Teritoriul lor cuprindea:
Izreel, Chesulot, Şunem,
19 Hafarayim, Şion, Anaharat,
20 Rabit, Chişion, Ebeţ,
21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ.
22 Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. 23 Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.
Teritoriul moştenit de Aşer
24 A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. 25 Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, 26 Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, 27 iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, 28 Abdon[c], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. 29 Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. 30 Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. 31 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul moştenit de Neftali
32 A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. 33 Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, 34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. 35 Cetăţile fortificate erau:
Ţidim, Ţer, Hamat, Rakat, Chineret,
36 Adama, Rama, Haţor,
37 Kedeş, Edrei, En-Haţor,
38 Iron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş – nouăsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.
39 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul moştenit de Dan
40 A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. 41 Hotarul moştenirii lor cuprindea:
Ţora, Eştaol, Ir-Şemeş,
42 Şaalabin, Aialon, Itla,
43 Elon, Timnata, Ekron,
44 Elteche, Ghibeton, Baalat,
45 Iehud, Bene-Berak, Gat-Rimon,
46 Me-Iarkon şi Rakon la hotarul cu Iafo.
47 Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. 48 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.
Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua
49 După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, 50 aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah[d], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.
51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.
Desemnarea cetăţilor de refugiu
20 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: 2 „Spune-le israeliţilor: «Alegeţi-vă cetăţile de refugiu despre care
v-am vorbit prin Moise. 3 Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigaşul care va omorî fără voie o persoană (adică din greşeală) şi care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.
4 Când se va refugia într-una dintre aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii acelei cetăţi şi să le spună celor din sfatul bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. 5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, deoarece el l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. 6 Ucigaşul să rămână în cetatea aceea până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat şi[e] până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa sa.»“
7 Ei au pus deoparte Kedeşul, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Şehemul, în regiunea muntoasă a lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron), în regiunea muntoasă a lui Iuda; 8 iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul, în pustie, în podişul seminţiei lui Ruben; Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminţiei lui Gad şi Golanul, în Başan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. 9 Acestea erau cetăţile alese pentru toţi israeliţii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaş care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se prezenta în faţa adunării.
Intrarea triumfală în Ierusalim
28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ 32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui[a]. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum[b].
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul Care vine
în Numele Domnului![c]
Pace în cer
şi slavă în locurile preaînalte!“[d]
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns:
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga[e]!
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Isus alungă negustorii din Templu
45 A intrat în Templu[f] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 spunându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi
o casă de rugăciune»,[g]
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[h]
47 Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[i].
Psalmul 88
Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot[a]. Un maschil[b] al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
pleacă-Ţi urechea la cererea mea!
3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morţi
asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată
şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.
6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine;
m-ai copleşit cu toate valurile Tale.Sela
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără de scăpare!
9 Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi?
Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude?Sela
11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta
şi în Locul Nimicirii[c] despre credincioşia Ta?
12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric
şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?
13 Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul
şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul
şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?
15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte;
am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.
16 Mânia Ta a trecut peste mine;
înfricoşările Tale m-au sleit.
17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape,
mă înfăşoară deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.[d]
12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13 Cine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa,
dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
îndepărtând pe om de la cursele morţii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.