The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
Desemnarea cetăţilor levitice
21 Căpeteniile clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile israeliţilor, 2 la Şilo, în Canaan, şi le-au vorbit astfel: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit şi păşuni pentru animalele noastre.“
3 Atunci israeliţii le-au dat leviţilor, pe teritoriul moştenirii lor, următoarele cetăţi cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul.
4 O parte a ieşit la sorţi pentru clanurile chehatiţilor; acestor leviţi, care erau urmaşii preotului Aaron, li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul seminţiilor lui Iuda, a lui Simeon şi a lui Beniamin. 5 Celorlalţi urmaşi ai lui Chehat li s-au dat zece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan şi din jumătatea seminţiei lui Manase.
6 Urmaşilor lui Gherşon li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătatea seminţiei lui Manase, care ocupa Başanul. 7 Urmaşilor lui Merari li s-au dat douăsprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon.
8 Israeliţii au dat astfel leviţilor cetăţile acestea cu păşunile din jur, aşa cum poruncise Domnul prin Moise. 9 Pe teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda şi al seminţiei urmaşilor lui Simeon au dat următoarele cetăţi menţionate pe nume, 10 cetăţi care au revenit urmaşilor lui Aaron din clanurile chehatiţilor (urmaşii lui Levi), căci ei au ieşit primii la sorţi:
11 le-au dat Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac – cu păşunile din jur, în regiunea muntoasă a lui Iuda; 12 însă câmpia cetăţii şi satele dimprejurul ei i-au fost date ca moştenire, lui Caleb, fiul lui Iefune.
13 Au dat deci Hebronul urmaşilor preotului Aaron, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi, cu păşunile din jur, precum şi Libna cu păşunile din jur,
14 Iatir cu păşunile din jur,
Eştemoa cu păşunile din jur,
15 Holon cu păşunile din jur,
Debir cu păşunile din jur,
16 Ayin cu păşunile din jur,
Iuta cu păşunile din jur
şi Bet-Şemeş cu păşunile din jur – nouă cetăţi pe teritoriul acestor două seminţii;
17 pe teritoriul seminţiei lui Beniamin le-au dat:
Ghivon cu păşunile din jur,
Gheva cu păşunile din jur,
18 Anatot cu păşunile din jur
şi Almon cu păşunile din jur – patru cetăţi.
19 Toate cetăţile preoţilor, urmaşii lui Aaron, cu păşunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.
20 Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Chehat, li s-au dat cetăţi pe teritoriul seminţiei lui Efraim:
21 le-au dat Şehem, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, cu păşunile din jur, în
regiunea muntoasă a lui Efraim,
Ghezer cu păşunile din jur,
22 Chibţayim cu păşunile din jur
şi Bet-Horon cu păşunile din jur – patru cetăţi;
23 pe teritoriul seminţiei lui Dan le-au dat:
Elteke cu păşunile din jur,
Ghibeton cu păşunile din jur,
24 Aialon cu păşunile din jur
şi Gat-Rimon cu păşunile din jur – patru cetăţi;
25 pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase le-au dat:
Taanah cu păşunile din jur
şi Ibleam cu păşunile din jur – două cetăţi.
26 Toate cetăţile date clanurilor care au rămas din urmaşii lui Chehat, cu păşunile din jur, erau în număr de zece.
27 Gherşoniţilor, unul din clanurile leviţilor, le-au fost date, pe teritoriul jumătăţii seminţiei lui Manase, următoarele:
Golan, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Başan, cu păşunile din jur
şi Aştarot[a], cu păşunile din jur – două cetăţi;
28 pe teritoriul seminţiei lui Isahar le-au dat:
Kişion cu păşunile din jur,
Dabrat cu păşunile din jur,
29 Iarmut cu păşunile din jur
şi En-Ganim cu păşunile din jur – patru cetăţi;
30 pe teritoriul seminţiei lui Aşer le-au dat:
Mişal cu păşunile din jur,
Abdon cu păşunile din jur,
31 Helkat cu păşunile din jur
şi Rehob cu păşunile din jur – patru cetăţi;
32 pe teritoriul seminţiei lui Neftali le-au dat:
Kedeş, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Galileea, cu păşunile din jur,
Hamot-Dor[b] cu păşunile din jur
şi Kartan[c] cu păşunile din jur – trei cetăţi.
33 Toate cetăţile clanurilor gherşoniţilor erau în număr de treisprezece, fiecare cetate cu păşunile din jur.
34 Celorlalţi leviţi care au mai rămas din clanurile urmaşilor lui Merari, le-au fost date următoarele: pe teritoriul seminţiei lui Zabulon le-au dat:
Iokneam cu păşunile din jur,
Karta cu păşunile din jur,
35 Dimna cu păşunile din jur
şi Nahalal cu păşunile din jur – patru cetăţi;
36 pe teritoriul seminţiei lui Ruben le-au dat:
Beţer cu păşunile din jur,
Iahaţ cu păşunile din jur,
37 Chedemot cu păşunile din jur
şi Mefaat cu păşunile din jur – patru cetăţi;
38 pe teritoriul seminţiei lui Gad le-au dat:
Ramot, cetatea de refugiu pentru ucigaşi, care era în Ghilad, cu păşunile din jur,
Mahanayim cu păşunile din jur,
39 Heşbon cu păşunile din jur
şi Iazer cu păşunile din jur – în total patru cetăţi.
40 Toate cetăţile date clanurilor urmaşilor lui Merari, adică clanurilor leviţilor care mai rămăseseră, erau în număr de douăsprezece.
41 Toate cetăţile leviţilor care erau pe teritoriul israeliţilor, împreună cu păşunile din jur, erau în număr de patruzeci şi opt. 42 Fiecare din aceste cetăţi îşi avea păşunile ei de jur împrejur; aşa era fiecare dintre aceste cetăţi.
Împlinirea promisiunilor
43 Domnul a dat astfel lui Israel toată ţara pe care a jurat părinţilor lor că le-o va da, iar ei au luat-o în stăpânire şi au locuit în ea. 44 Domnul le-a dat odihnă din toate părţile, aşa cum jurase părinţilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă. Domnul i-a dat pe toţi duşmanii în mâna lor. 45 Nu a rămas neîmplinit nici unul din lucrurile bune pe care Domnul le-a promis Casei lui Israel. Toate s-au împlinit.
Lăsarea la vatră a seminţiilor transiordaniene
22 Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase 2 şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit. 3 Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru. 4 Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“
6 Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor. 7 Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat 8 şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“
Altarul mărturiei de la Ghelilot
9 Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.
10 Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă. 11 Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.
12 Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.
13 Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar, 14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.
15 Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel: 16 „Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? 17 A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor[d], de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie? 18 Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel. 19 Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. 20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit[e], oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“
Autoritatea lui Isus
20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi L-au întrebat:
– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?
3 El le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ 7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. 8 Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
„Un om a plantat o vie[a], a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei.
Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!» 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!» 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
Aşadar, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“[b] 17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:
«Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.»[c]?
18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“
19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.
Tributul datorat Cezarului
20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:
– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu?
23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:
24 – Arătaţi-mi un denar[e]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, au răspuns ei.
25 El le-a zis:
– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Psalmul 89
Un maschil[a] al ezrahitului Etan
1 Voi cânta mereu îndurările Domnului,
din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice
şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“
3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu
şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
4 «Îţi voi întări sămânţa[b] pe vecie
şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“Sela
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor.
6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul?
Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu[c]?
7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor
şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui.
8 Doamne, Dumnezeu al Oştirilor[d], cine este ca Tine?
Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!
9 Tu stăpâneşti semeţia mării;
când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
10 Tu ai zdrobit Rahabul[e] ca pe un stârv;
cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi.
11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul;
Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!
12 Tu ai creat nordul şi sudul.
Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.
13 Braţul Tău este tare,
mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor necredincioşi duce la ruină.[a]
16 Orice om prudent lucrează cu cunoştinţă,
dar cel prost îşi dă la iveală prostia.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.