The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
Iefta
11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. 2 Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ 3 Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic[a] s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.
4 Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. 5 În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor[b] Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta:
– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!
7 Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:
– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?
8 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta i-a întrebat din nou:
– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?
10 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:
– Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.
Iefta îi învinge pe amoniţi
12 După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună:
– Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?
13 Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta:
– Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!
14 Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor 15 ca să-i spună:
– Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor 16 pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie[c] şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş. 17 Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş. 18 Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului. 19 Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui. 20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel. 21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară. 22 Ei au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan. 23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul? 24 Oare nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş[d]? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi! 25 Crezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp? 27 Eu nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“
28 Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. 30 Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, 31 atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“
32 Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.
34 Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. 35 Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis:
– Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!
36 Ea i-a răspuns:
– Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! 37 Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!
38 – Du-te! i-a răspuns el.
Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. 39 La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul 40 ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.
Iefta în conflict cu efraimiţii
12 Efraimiţii s-au strâns laolaltă, au trecut în Ţafon şi i-au zis lui Iefta:
– De ce te-ai dus să lupţi împotriva amoniţilor şi nu ne-ai chemat şi pe noi ca să mergem cu tine? Pentru asta vom da foc casei tale şi te vom arde şi pe tine!
2 Iefta le-a răspuns:
– Eu şi poporul meu am avut o mare ceartă cu amoniţii şi când v-am chemat nu mi-aţi venit în ajutor. 3 Când am văzut că nu mă ajutaţi, mi-am pus viaţa în joc şi am pornit împotriva amoniţilor, iar Domnul i-a dat în mâna mea. De ce veniţi astăzi să vă luptaţi cu mine?
4 Iefta i-a strâns pe toţi ghiladiţii şi s-a luptat cu cei din Efraim. Ghiladiţii i-au ucis pe efraimiţi pentru că aceştia îi batjocoreau zicând: „Voi, ghiladiţii, sunteţi nişte fugari ai lui Efraim; Ghiladul aparţine lui Efraim şi lui Manase!“ 5 Ghiladiţii au cucerit şi vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul din fugarii efraimiţi voia să treacă, ghiladiţii îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega, 6 îl puneau să zică „Şibolet“; el însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înşfăcau şi îl omorau la vadurile Iordanului. Aşa au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de efraimiţi. 7 Iefta a judecat[e] Israelul timp de şase ani. Apoi ghiladitul Iefta a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Ghiladului.
Ibţan, Elon şi Abdon
8 Cel ce a judecat Israelul după el a fost Ibţan din Betleem. 9 El a avut treizeci de fii şi treizeci de fete[f]. Fetele le-a măritat în afara clanului, iar fiii i-a căsătorit cu treizeci de femei din afara clanului. El a judecat pe Israel timp de şapte ani. 10 Ibţan a murit şi a fost îngropat la Betleem.
11 După el, cel ce a judecat Israelul a fost zabulonitul Elon. El a judecat Israelul timp de zece ani. 12 Zabulonitul Elon a murit şi a fost îngropat în Aialon, pe teritoriul lui Zabulon.
13 După el, cel ce a judecat Israelul a fost Abdon, fiul piratonitului Hilel. 14 Acesta avea patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi care călăreau pe şaptezeci de măgari. El a judecat Israelul timp de opt ani. 15 Apoi Abdon, fiul piratonitului Hilel, a murit şi a fost îngropat la Piraton, pe teritoriul lui Efraim, în regiunea muntoasă a amalekiţilor.
Cuvântul a devenit trup
1 La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].
6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. 9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e] 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[h] ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[j], plin de har şi de adevăr.
15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[k] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[l], Cel Care este în sânul[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.
Mărturia lui Ioan Botezătorul
19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:
– Tu cine eşti?
20 El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:
– Nu eu sunt Cristosul[o]!
21 Ei l-au întrebat:
– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?
– Nu sunt! a răspuns el.
– Eşti Profetul[p]?
– Nu! a răspuns el.
22 Atunci i-au zis:
– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?
23 El a zis:
– Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
„Neteziţi calea Domnului!“,
aşa cum a spus profetul Isaia[q].
24 Ei fuseseră trimişi de către farisei[r], 25 aşa că l-au întrebat:
– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?
26 Ioan le-a răspuns:
– Eu botez cu[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, 27 Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“
28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Psalmul 101
Al lui David. Un psalm.
1 Voi cânta îndurarea şi judecata,
Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
în mijlocul casei mele.
3 Nu voi pune nici o nelegiuire
înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
el nu se va lipi de mine!
4 Inima pervertită se va îndepărta de mine.
Nu vreau să cunosc răul!
5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l voi suferi.
6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
îmi va sluji.
7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
nu va sta în preajma mea.
8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici
pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.
13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârşi în întristare.
14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.