The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
Dumnezeu pune capăt răutăţii lui Abimelek
22 Abimelek stăpânea peste Israel de trei ani. 23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek şi locuitorii Şehemului şi astfel locuitorii Şehemului l-au trădat pe Abimelek, 24 pentru ca nelegiuirea săvârşită faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată şi sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum şi asupra locuitorilor din Şehem, care l-au ajutat pe acesta să-şi omoare fraţii. 25 Locuitorii din Şehem au pus la pândă pe vârfurile munţilor nişte oameni care-i jefuiau pe drumeţii ce treceau pe lângă ei. Lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelek.
26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Şehem şi locuitorii Şehemului şi-au pus încrederea în el. 27 El şi oamenii lui au ieşit la câmp, le-au cules viile şi au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăţ; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelek. 28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek şi cine este Şehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal şi nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiţi oamenilor lui Hamor, tatăl lui Şehem! De ce să-i slujim lui Abimelek? 29 Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceştia sub autoritatea mea! L-aş răsturna pe Abimelek! I-aş spune lui Abimelek: «Adună-ţi oştirea şi ieşi la luptă!»[a]“
30 Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. 31 A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi au venit la Şehem şi răscoală cetatea împotriva ta! 32 Pleacă noaptea împreună cu poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp! 33 Apoi să te scoli dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi să te năpusteşti asupra cetăţii! Când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să le faci după cum vei putea!“
34 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea şi s-au pus la pândă în patru cete lângă Şehem. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelek şi poporul care era cu el au ieşit din ascunzătoare.
36 Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:
– Văd un popor care se coboară de pe vârfurile munţilor!
Zebul i-a răspuns:
– Ceea ce vezi este umbra munţilor, nu oameni!
37 Însă Gaal a zis din nou:
– Este chiar un popor care se coboară dinspre centrul ţării, iar o ceată vine pe drumul dinspre stejarul prezicătorilor!
38 Atunci Zebul i-a zis:
– Unde îţi este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!
39 Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor din Şehem şi s-a luptat cu Abimelek. 40 Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reuşit să fugă dinaintea lui. Mulţi oameni au căzut răpuşi până spre intrarea porţii. 41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe rudele lui, astfel că n-au mai rămas în Şehem.
42 A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, Abimelek a fost înştiinţat de lucrul acesta. 43 Şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. 44 Abimelek şi cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porţii cetăţii. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au ucis.
45 Abimelek s-a luptat împotriva cetăţii toată ziua. După ce au cucerit-o şi au omorât poporul care era în ea, ei au dărâmat cetatea şi au presărat-o cu sare.
46 Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit[b]. 47 I s-a adus la cunoştinţă lui Abimelek că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo. 48 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-a suit pe muntele Ţalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu; faceţi şi voi la fel!“ 49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu şi i-au dat foc atât lui, cât şi oamenilor dinăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.
50 După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebeţului, l-a împresurat şi l-a cucerit. 51 În mijlocul cetăţii era un turn fortificat. Locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru şi se suiseră pe acoperişul turnului. 52 Abimelek a ajuns până la turn şi l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc, 53 o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek şi i-a crăpat ţeasta. 54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!“ Slujitorul său l-a străpuns cu sabia şi el a murit. 55 Când au văzut israeliţii că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.
56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când şi-a ucis cei şaptezeci de fraţi. 57 Tot răul făcut de locuitorii din Şehem, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.
Tola şi Iair
10 După Abimelek, cel care s-a ridicat să elibereze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 2 El a judecat[c] Israelul timp de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.
3 După el s-a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci şi doi de ani. 4 Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate[d]. Şi azi ele sunt numite Havot-Iair[e] şi se află în ţinutul Ghiladului. 5 Iair a murit şi a fost îngropat la Kamon.
Oprimarea filisteană şi amonită
6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[f] şi aştoretelor[g], zeilor Aramului, zeilor Sidonului, zeilor Moabului, zeilor amoniţilor şi zeilor filistenilor. L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. 7 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi amoniţilor. 8 Începând cu acel an, ei i-au persecutat şi i-au asuprit pe israeliţi timp de optsprezece ani – pe acei israeliţi care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad. 9 Amoniţii au trecut Iordanul ca să se lupte împotriva seminţiei lui Iuda, împotriva seminţiei lui Beniamin şi a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într-o mare strâmtorare.
10 Atunci israeliţii au cerut ajutor Domnului, zicând:
– Am păcătuit împotriva Ta căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!
11 Domnul le-a zis israeliţilor:
– Oare nu Eu sunt Acela Care v-am izbăvit de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni? 12 Atunci când v-au asuprit sidonienii, amalekiţii şi maoniţii[h] şi Mi-aţi cerut ajutor, nu Eu v-am izbăvit din mâna lor? 13 Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! 14 Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru! 15 Israeliţii I-au zis Domnului:
– Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi!
16 Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel. 17 Când amoniţii s-au strâns pentru luptă şi au venit în Ghilad, israeliţii s-au grupat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. 18 Poporul şi căpeteniile Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor va fi căpetenia tuturor ghiladiţilor!“
Pe drumul spre Emaus
13 În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii[a] de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 El i-a întrebat:
– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?
Ei s-au oprit, uitându-se trişti, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:
– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!
19 – Ce anume? i-a întrebat El.
– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt 23 şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25 El le-a zis:
– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! 26 Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?
27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El, zicând:
– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!
Astfel El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)[b] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ 33 S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. 34 Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ 35 Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus li Se arată ucenicilor
36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 37 Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh. 38 El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“ 40 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ 42 I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere)[c], 43 iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi[d].“ 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile, 46 şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere[e] şi să învie dintre cei morţi a treia zi[f], 47 iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“
Înălţarea la cer
50 Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer. 52 Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L[g] pe Dumnezeu.
(Amin.)[h]
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[a];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
11 Casa celor răi va fi distrusă,
dar cortul celor drepţi va înflori.
12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.