The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Porunca împărţirii teritoriului rămas necucerit
13 Iosua îmbătrânise şi era înaintat în vârstă. Atunci Domnul i-a vorbit astfel: „Tu eşti bătrân şi înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. 2 Iată teritoriul care a rămas necucerit: toate ţinuturile filistenilor şi ale gheşuriţilor 3 (de la râul Şihor[a], care este în faţa Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit şi care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Aşdod, din Aşchelon, din Gat şi din Ekron), precum şi ale aviţilor, 4 înspre sud. De asemenea, toate ţinuturile canaaniţilor, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu amoriţii, 5 apoi ţinutul ghebaliţilor[b] şi întregul Liban înspre răsărit, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon şi până la Lebo-Hamat[c] 6 cu toţi locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu îi voi izgoni dinaintea israeliţilor. Tu însă împarte acest teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit. 7 Împarte deci ţara ca moştenire celor nouă seminţii şi jumătăţii din seminţia lui Manase.“
Teritoriul împărţit în Transiordania
8 Cealaltă jumătate din seminţia lui Manase împreună cu rubeniţii şi gadiţii îşi primiseră moştenirea pe care le-a dat-o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le-o împărţise Moise, robul Domnului: 9 de la Aroer, care se află pe malul uedului[d] Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş al Medebei, până la Dibon, 10 toate cetăţile lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon, până la hotarul amoniţilor, 11 Ghiladul, teritoriul gheşurit şi maacatit, tot muntele Hermon şi tot Başanul până la Salca, 12 întregul regat al lui Og în Başan, care domnea la Aştarot şi la Edrei şi care era singurul rămas dintre refaiţi. Moise i-a învins şi le-a ocupat ţara. 13 Dar israeliţii nu i-au izgonit pe gheşuriţii şi pe maacatiţii din Gheşur şi din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. 14 Seminţia lui Levi nu a primit însă nici o moştenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt moştenirea ei.
15 Moise dăduse seminţiei rubeniţilor, potrivit clanurilor lor, 16 teritoriul de la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiş de lângă Medeba, 17 Heşbonul cu toate cetăţile dimprejurul lui din câmpie, Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, 18 Iahaţ, Chedemot, Mefaat, 19 Chiriatayim, Sibma, Ţeret-Şahar, în muntele Emek, 20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot, 21 toate cetăţile podişului, adică întregul regat al lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heşbon şi care fusese învins de Moise, împreună cu regii Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, vasalii lui Sihon, care locuiau în ţară. 22 Printre cei care fuseseră ucişi cu sabia de israeliţi se afla şi prezicătorul Balaam, fiul lui Beor. 23 Hotarul teritoriului rubeniţilor era Iordanul. Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Ruben, potrivit clanurilor lor.
24 Moise dăduse seminţiei lui Gad, adică urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor, 25 un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetăţile Ghiladului, o jumătate din teritoriul amoniţilor până la Aroer, care este faţă în faţă cu Raba, 26 de la Heşbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanayim până la hotarul Debirului, 27 iar în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, partea care a mai rămas din teritoriul regelui Sihon al Heşbonului, teritoriu care se află în partea de răsărit a Iordanului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret[e]. 28 Cetăţile şi satele acestea erau moştenirea urmaşilor lui Gad, potrivit clanurilor lor.
29 Moise dăduse jumătăţii seminţiei lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Manase, potrivit clanurilor lor, 30 un teritoriu care cuprindea Mahanayimul, întregul Başan, întregul regat al regelui Og al Başanului, şi toate aşezările lui Iair din Başan – şaizeci de cetăţi. 31 Jumătate din Ghilad, Aştarot şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Başan, fuseseră date urmaşilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăţi dintre urmaşii lui Machir, potrivit clanurilor lor.
32 Acestea sunt teritoriile pe care le dăduse Moise ca moştenire, când era în câmpiile Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon. 33 Moise nu a dat însă nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor, căci aşa le-a spus El.
Teritoriul repartizat în Cisiordania
14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. 2 Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. 3 Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, 4 deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. 5 Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.
Teritoriul moştenit de Caleb
6 Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. 8 Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. 9 În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»[f]
10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă[g]. 12 Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii[h], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. 14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba[i]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.
După aceea ţara s-a odihnit de război.
Pilda văduvei stăruitoare
18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: 2 El le-a zis:
„Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. 3 În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!» 4 Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, 5 totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“
6 Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? 7 Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! 8 Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
Pilda fariseului şi a colectorului de taxe
9 A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:
10 „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11 Fariseul stătea în picioare şi se ruga în[a] sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! 12 Eu postesc de două ori pe săptămână[b] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» 13 Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“
Isus şi copilaşii
15 I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei[c], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. 16 Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Psalmul 85
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Doamne, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta,
aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov.
2 Ai iertat vina poporului Tău,
acoperindu-i toate păcatele.Sela
3 Ţi-ai oprit toată furia,
ai renunţat la mânia Ta aprinsă!
4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi
şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi!
5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie?
Vei continua Tu să te mânii din generaţie în generaţie?
6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou,
ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de Tine?
7 Doamne, arată-ne iarăşi îndurarea Ta!
Dă-ne din nou mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, Domnul,
căci El promite pacea poporului Său şi credincioşilor Săi,
numai ei să nu se întoarcă la nebunie.
9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El,
pentru ca slava să locuiască în ţara noastră.
10 Îndurarea şi credincioşia se întâlnesc,
iar dreptatea şi pacea se sărută.
11 Adevărul răsare din pământ,
iar dreptatea priveşte din ceruri.
12 Da, Domnul dă ceea ce este bun,
iar pământul nostru îşi dă rodul.
13 Dreptatea merge înaintea Lui
şi pregăteşte calea pentru paşii Săi.
7 Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic;
altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.
8 Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa,
dar săracul nu ascultă ameninţarea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.