The Daily Audio Bible
Today's audio is from the GNT. Switch to the GNT to read along with the audio.
Israel traversează Iordanul
3 Dis-de-dimineaţă Iosua s-a sculat şi împreună cu tot poporul Israel au ieşit din Şitim şi au pornit spre Iordan. Ei au rămas acolo peste noapte, înainte de a traversa râul.
2 După trei zile dregătorii poporului au străbătut tabăra 3 şi au poruncit poporului: „Când veţi vedea Chivotul Legământului cu Domnul, Dumnezeul vostru, dus de preoţii leviţi, să porniţi din locul în care sunteţi şi să-l urmaţi. 4 Dar între voi şi el să păstraţi o distanţă de două mii de coţi[a]. Să nu vă apropiaţi de el! Prin el voi veţi cunoaşte drumul pe care trebuie să mergeţi, căci nu aţi mai trecut niciodată pe drumul acesta.“
5 Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, pentru că mâine Domnul va face lucrări minunate în mijlocul vostru!“
6 Iosua le-a spus apoi preoţilor: „Luaţi Chivotul Legământului şi treceţi înaintea poporului!“ Ei l-au luat şi au pornit în faţa poporului.
7 Domnul i-a zis lui Iosua: „În această zi voi începe să te înalţ în ochii întregului Israel, ca să ştie astfel că Eu sunt cu tine tot aşa cum am fost şi cu Moise. 8 Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Legământului şi spune-le: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan!»“
9 Iosua le-a spus israeliţilor: „Apropiaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeul vostru! 10 Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel Viu este în mijlocul vostru şi că va nimici dinaintea voastră pe caananiţi, hitiţi, hiviţi, periziţi, ghirgasiţi, amoriţi şi iebusiţi. 11 Iată, Chivotul Legământului cu Stăpânul întregului pământ traversează Iordanul înaintea voastră. 12 Alegeţi acum doisprezece bărbaţi israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie. 13 Când picioarele preoţilor care duc Chivotul Domnului, Stăpânul întregului pământ, vor intra în apele Iordanului, apele care coboară din amonte se vor despica şi se vor opri grămadă.“
14 Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau Chivotul Legământului erau înaintea poporului. 15 Când preoţii ce duceau Chivotul au ajuns la Iordan, iar picioarele lor au atins marginea apelor Iordanului (căci Iordanul inundă ambele maluri pe toată perioada secerişului), 16 apele care curgeau din amonte s-au oprit adunându-se grămadă pe o mare distanţă, până la Adam, cetatea din vecinătatea Ţortanului, iar cele care coborau în aval spre Marea Arabei (Marea Sărată[b]), s-au scurs de tot. Şi astfel poporul a traversat ajungând în faţa Ierihonului. 17 Preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, timp în care tot Israelul îl traversa, până când întregul popor a traversat Iordanul.
Mărturii pentru posteritate
4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: 2 „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, 3 şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“
4 Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: 5 „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. 6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, 7 voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“
8 Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. 9 Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.
10 Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. 11 După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. 12 Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. 13 Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.
14 În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.
15 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: 16 „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“
17 „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.
18 Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.
19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. 21 El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», 22 voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie[c], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. 24 Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“
Smerenie şi ospitalitate
7 Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:
8 „Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc. 10 Ci tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“
12 Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. 14 Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“
Pilda celor invitaţi la cină
15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:
– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!
16 Însă Isus i-a răspuns:
– Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»
18 Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze.[a] Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“
19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“
20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“
21 Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“
22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“
Costul uceniciei
25 Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte[b] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el 30 şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»
31 Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace. 33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
Psalmul 80
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel,
Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă!
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte
2 peste Efraim, Beniamin şi Manase!
Trezeşte-Ţi puterea
şi vino să ne salvezi!
3 Dumnezeule, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
4 Doamne, Dumnezeul Oştirilor,
până când te vei mai mânia
la auzul rugăciunii poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi
şi îi adapi cu lacrimi din plin.
6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri,
spre batjocura duşmanilor noştri.
7 Dumnezeu al Oştirilor[a], adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
8 Ai adus o vie din Egipt,
ai alungat neamuri şi ai plantat-o.
9 I-ai făcut loc,
iar ea a prins rădăcini
şi a umplut ţara.
10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei,
şi cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.
11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare[b],
până la râu[c] se întindeau vlăstarele ei.
12 De ce i-ai străpuns gardul
ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o pasc fiarele câmpului.
14 Dumnezeu al Oştirilor[d], întoarce-Te, Te rog!
Priveşte din ceruri şi ia aminte!
Cercetează via aceasta,
15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta,
fiul pe care l-ai înălţat pentru Tine!
16 Este arsă de foc şi tăiată.
Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale.
17 Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului pe care l-ai înălţat pentru Tine!
18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine!
Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău!
19 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi!
Fă să lumineze faţa Ta peste noi
şi vom fi eliberaţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.