The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
19 „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc în durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcneşte inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei
şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dărâmare după dărâmare,
căci toată ţara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată,
iar acoperişul într-o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“
22 „Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt nişte copii fără minte,
lipsiţi de discernământ.
Sunt pricepuţi să facă răul;
nu ştiu să facă binele.“
23 „Mă uit la pământ
şi iată că este pustiu şi gol.
Mă uit la ceruri
şi iată că lumina lor a pierit.
24 Mă uit la munţi
şi iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit şi iată că nu mai este nici un om
şi toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit şi iată că ţinutul roditor[a] este un pustiu
şi toate cetăţile lui sunt dărâmate
înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.
27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul se va jeli,
iar cerurile se vor întuneca.
Eu am vorbit şi am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»
29 La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor
toţi cei din cetăţi o iau la fugă;
se ascund în păduri
şi se urcă pe stânci.
Toate cetăţile sunt părăsite
şi nimeni nu mai locuieşte în ele.
30 Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roşu[b],
te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseţa!
Iubiţii tăi te dispreţuiesc
şi vor să-ţi ia viaţa.
31 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii,
strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
şi îşi întinde mâinile, zicând:
«Vai de mine! Mi-e sufletul sleit
din cauza ucigaşilor!»“
Degradarea totală a lui Iuda
5 „Cutreieraţi drumurile Ierusalimului,
priviţi cu luare-aminte
şi căutaţi în pieţe!
Dacă veţi găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept şi să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2 Ei chiar şi atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3 „Doamne, nu caută ochii Tăi adevărul?
Tu îi loveşti, dar ei nu simt durere.
Tu îi zdrobeşti, dar ei refuză să se lase disciplinaţi.
Îşi fac obrazul[c] mai tare ca piatra
şi refuză să se pocăiască.
4 Îmi ziceam: «Aceştia sunt doar cei neînsemnaţi;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5 Aşa că voi merge la cei mari
şi le voi vorbi.
Cu siguranţă ei cunosc căile Domnului
şi poruncile Dumnezeului lor.»
Însă cu toţii au sfărâmat jugul
şi au rupt legăturile.
6 Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
şi un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăţilor lor
ca să-i sfâşie pe toţi cei ce vor ieşi din ele,
căci fărădelegile lor sunt fără număr,
iar răzvrătirile lor s-au înmulţit.“
7 „De ce să te iert?
Fiii tăi M-au părăsit
şi jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le-am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
şi se îmbulzesc în casa prostituatei.
8 Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri;
fiecare nechează după soţia semenului său.
9 Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10 Veniţi în viile ei şi distrugeţi-le,
dar să nu le distrugeţi de tot!
Tăiaţi-i mlădiţele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11 Casa lui Israel şi Casa lui Iuda
Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12 S-au lepădat de Domnul
şi au zis: «Nu se va întâmpla aşa![d]
Nici un rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13 Profeţii sunt vânt
şi Cuvântul nu este în ei,
aşa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!»“
14 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor:
«Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.»“
15 „Aduc împotriva voastră un popor de departe,
casă a lui Israel, zice Domnul,
un popor puternic, un popor străvechi,
a cărui limbă nu o cunoaşteţi
şi a cărui vorbire nu o înţelegeţi.
16 Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toţi sunt nişte războinici viteji.
17 Ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea,
îţi vor mânca fiul şi fiica,
îţi vor mânca turmele şi cirezile,
îţi vor mânca viile şi smochinii
şi-ţi vor distruge prin sabie
cetăţile fortificate în care te încrezi.
18 Totuşi nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19 Dacă vor întreba atunci: «De ce ne-a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M-aţi părăsit şi aţi slujit dumnezeilor străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!»“
20 „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
şi vestiţi-l în Iuda:
21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22 ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23 Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu-şi zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie[e] la timpul potrivit
şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
25 Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
întind curse şi prind oameni.
27 Aşa cum este o colivie plină de păsări,
tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
28 s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
30 Un lucru de necrezut şi dezgustător
se întâmplă în ţară:
31 profeţii profeţesc minciuni
şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
Dar ce veţi face la sfârşit?“
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[f]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
18 El este capul trupului, al Bisericii.
El este începutul,
întâiul născut dintre cei morţi,
pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile.
19 Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea Sa să locuiască în El.
20 Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine,
fie cele de pe pământ,
fie cele din cer,
făcând pace prin sângele crucii Lui.
21 Odată, voi eraţi străini şi duşmani în gândurile voastre, aşa cum arătau faptele[a] voastre rele, 22 însă acum El v-a împăcat în trupul de carne al lui Cristos, prin moarte, pentru a vă înfăţişa sfinţi, curaţi şi fără păcat înaintea Lui, 23 dacă rămâneţi cu adevărat bine întemeiaţi şi fermi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost vestită tuturor oamenilor de pe pământ şi al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.
Slujba lui Pavel pentru Biserică
24 Acum mă bucur în suferinţe pentru voi şi împlinesc în trupul meu ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru trupul Său, care este Biserica. 25 Am devenit slujitorul ei, prin responsabilitatea pe care Dumnezeu mi-a dat-o mie pentru voi, aceea de a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, 26 taina[b] care a fost ascunsă de veacuri şi de generaţii, dar care acum a fost descoperită sfinţilor Lui, 27 cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscute, între neamuri, bogăţiile glorioase ale acestei taine, şi anume: Cristos în voi, nădejdea gloriei. 28 El este Cel pe Care noi Îl vestim sfătuind şi învăţând pe orice om, cu toată înţelepciunea, pentru a putea înfăţişa pe orice om desăvârşit în Cristos. 29 Pentru aceasta mă ostenesc, luptându-mă prin puterea Lui, care lucrează cu tărie în mine.
2 Vreau să ştiţi cât de mult mă lupt pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei care nu m-au văzut faţă în faţă[c], 2 ca inimile lor să fie încurajate, unite în dragoste şi să aibă bogăţiile depline ale înţelegerii complete, pentru a cunoaşte taina lui Dumnezeu, şi anume pe Cristos, 3 în Care sunt ascunse toate bogăţiile înţelepciunii şi ale cunoaşterii. 4 Vă spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă înşele cu argumente false, 5 întrucât, chiar dacă sunt departe cu trupul, în duh sunt cu voi. Mă bucur să văd rânduiala care este între voi şi fermitatea credinţei voastre în Cristos.
Trăire în Cristos şi libertate faţă de filozofiile omeneşti
6 Aşadar, după cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El, 7 înrădăcinaţi şi zidiţi în El, devenind tot mai puternici în credinţă, cum aţi fost învăţaţi, aducând din belşug mulţumire.
Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu şi El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân.
Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune,
iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat,
am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin.Sela
4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei,
chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară,
de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat[b].“
11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12 Voi cugeta la toate faptele Tale,
mă voi gândi la minunile Tale.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu[c]?
14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.Sela
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgeţile Tale s-au împrăştiat în toate părţile.
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat şi s-a zguduit.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Alte proverbe ale înţelepţilor
23 Următoarele sunt, şi ele, spusele înţelepţilor.
Nu este bine să fii părtinitor la judecată.
24 Oricine spune celui vinovat: „Tu eşti nevinovat!“,
va fi blestemat de popoare şi detestat de neamuri.
25 Celor ce mustră vinovăţia le va merge bine
şi o mare binecuvântare va veni peste ei.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.