The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NRSVUE. Switch to the NRSVUE to read along with the audio.
Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului
3 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa
sub nuiaua furiei Lui.
2 El m-a condus şi m-a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3 Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea
toată ziua!
4 El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
şi mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat şi m-a înconjurat
cu otravă şi cu nenorocire.
6 M-a făcut să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
şi m-a pus în lanţuri grele.
8 Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
El îmi respinge rugăciunea.
9 Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
şi mi-a întortocheat cărările.
10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
şi m-a lăsat pustiit.
12 Şi-a încordat arcul
şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.
13 Mi-a străpuns inima
cu săgeţi din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
15 M-a îndestulat cu ierburi amare
şi m-a săturat cu pelin.
16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
şi m-a culcat în cenuşă[a].
17 Mi-a luat pacea
şi am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!“
19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
şi ce mă face să mai nădăjduiesc:
22 „Îndurările[b] Domnului nu s-au sfârşit,
mila Lui nu este la capăt.[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
şi de aceea voi nădăjdui în El!“
25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
izbăvirea Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
în tinereţea lui.
28 Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
29 să-şi umple gura cu ţărână –
s-ar putea să mai existe nădejde;
30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
şi să se sature de insulte!
31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjeşte,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcaţi în picioare
toţi prizonierii unei ţări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată
înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptăţit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
şi nenorocirea, şi bunăstarea?[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toţi vrăjmaşii noştri
şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
şi planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
ei mă batjocoresc în cântecele lor!
64 Răsplăteşte-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
de sub ceruri, Doamne!
Fiul, superior îngerilor
1 În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, 2 însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. 3 El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, 4 devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a]?
Şi, din nou:
„Eu voi fi Tatăl Lui,
iar El va fi Fiul Meu.“[b]
6 Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:
„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]
7 Iar despre îngeri spune:
„Din vânturi El Îşi face îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]
8 Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]
10 Şi:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]
13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Şezi la dreapta Mea
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!“[h]?
14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
21 După cum cărbunele face jar şi lemnul foc,
tot astfel şi omul certăreţ stârneşte conflicte.
22 Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
ele alunecă până în adâncul stomacului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.