The Daily Audio Bible

Avertizare împotriva plecării în Egipt

42 Apoi toţi conducătorii oştirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania^[a], fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s-au apropiat ² de profetul Ieremia şi i-au zis:

– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijloceşte în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămăşiţa aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuţi, am mai rămas puţini din câţi am fost. ³ Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.

⁴ Profetul Ieremia le-a răspuns:

– V-am auzit şi voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi-aţi cerut. Vă voi descoperi tot ce-mi va spune Domnul şi n-am să vă ascund nimic.

⁵ Atunci, ei i-au zis lui Ieremia:

– Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. ⁶ Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.

⁷ După zece zile, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia. ⁸ El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii oştirilor care-l însoţeau şi pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, ⁹ şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m-aţi trimis să-i prezint cererile voastre: ¹⁰ „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut. ¹¹ Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care acum vă este frică. Nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui. ¹² Îmi voi arăta mila faţă de voi, făcându-l pe împărat să aibă milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

¹³ Dacă nu veţi asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, şi veţi zice: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta!», ¹⁴ dacă veţi zice: «Nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiţei şi unde nu ne va fi nici foame, şi vom locui acolo!», ¹⁵ atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămăşiţă a lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi hotărî să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo, ¹⁶ atunci sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo. ¹⁷ Toţi cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt şi să locuiască acolo vor muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă; nici unul din ei nu va mai supravieţui şi nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.»“

¹⁸ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «După cum mânia şi furia Mea s-au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot aşa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veţi duce în Egipt. Veţi fi o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ; nu veţi mai vedea niciodată locul acesta.»

¹⁹ Rămăşiţă a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeţi în Egipt. Să fiţi siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! ²⁰ Căci aţi fost necinstiţi^[b] când m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, spunându-mi: «Mijloceşte în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă-ne tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce-ţi va zice.» ²¹ Astăzi eu v-am înştiinţat, însă voi nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m-a trimis să vă spun. ²² Acum, fiţi siguri că veţi muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă în locul acela în care vă găsiţi plăcerea să mergeţi şi să locuiţi.“

Dus în Egipt, Ieremia vesteşte judecata

43 După ce Ieremia a terminat de spus poporului toate cuvintele Domnului, Dumnezeul lor, tot ceea ce Domnul, Dumnezeul lor, l-a trimis să le spună, ² Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia mândri i-au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt şi să nu locuim acolo, ³ ci Baruc, fiul lui Neria, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitate în Babilon.“

⁴ Iohanan, fiul lui Careah, toţi conducătorii oştirilor şi întreg poporul nu au ascultat de porunca Domnului de a rămâne în ţara lui Iuda. ⁵ Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii oştirilor au luat toată rămăşiţa lui Iuda – care fusese împrăştiată în mijlocul neamurilor şi se întorsese să locuiască în ţara lui Iuda – ⁶ şi anume pe toţi bărbaţii, femeile şi copiii, pe fiicele regelui, pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, pe profetul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neria, ⁷ şi i-au dus în ţara Egiptului, neascultând de porunca Domnului. Ei au ajuns la Tahpanhes.

⁸ La Tahpanhes, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia astfel: ⁹ „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le, în prezenţa iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tahpanhes. ¹⁰ Apoi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi trimite după slujitorul Meu, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune tronul lui peste aceste pietre, pe care le-am ascuns; el îşi va întinde baldachinul^[c] peste ele. ¹¹ Va veni şi va ataca ţara Egiptului: îi va ucide pe cei destinaţi morţii, îi va duce în captivitate pe cei destinaţi exilului şi îi va ucide cu sabia pe cei destinaţi sabiei. ¹² Voi^[d] da foc templelor zeilor Egiptului; el le va arde şi îi va duce în captivitate pe toţi zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se înveleşte un păstor cu haina lui şi va ieşi de acolo nevătămat. ¹³ Va sfărâma stâlpii din templul Soarelui^[e], din ţara Egiptului, şi va da foc tuturor templelor zeilor Egiptului.’»“

Condamnarea idolatriei

44 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof^[f] şi în ţara Patros^[g]:

² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuieşte nimeni, ³ din cauza răutăţii lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri. ⁴ Deşi i-am trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii, să le spună: ‘Să nu săvârşiţi aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’, ⁵ ei nu M-au ascultat şi nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei. ⁶ De aceea, furia Mea s-a revărsat şi mânia Mea a izbucnit în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină şi un loc pustiu.»

⁷ Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceţi singuri un rău aşa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi rămânând fără nici o rămăşiţă? ⁸ De ce Mă provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în ţara Egiptului, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o pricină de blestem şi de dispreţ printre toate neamurile pământului. ⁹ Aţi uitat relele strămoşilor voştri, relele regilor şi ale reginelor lui Iuda şi relele pe care le-aţi săvârşit voi şi soţiile voastre în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? ¹⁰ Până în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut şi nu au urmat Legea Mea şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»

¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc întreg Iuda. ¹² Voi îndepărta rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toţii în ţara Egiptului: vor fi ucişi de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi ucişi de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ. ¹³ Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cu sabie, cu foamete şi cu molimă, aşa cum am pedepsit şi Ierusalimul. ¹⁴ Nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, nu va scăpa cu viaţă ca să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, deşi va dori să se întoarcă şi să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa.»“

¹⁵ Atunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulţime – şi cu întreg poporul care locuia în ţara Egiptului şi în Patros^[h], i-au răspuns lui Ieremia:

¹⁶ – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului, ¹⁷ ci, cu siguranţă, vom face ceea ce am promis: vom arde tămâie împărătesei cerului^[i] şi vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiţi şi nu vedeam nici o nenorocire. ¹⁸ Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate şi am fost ucişi de sabie şi de foamete.

¹⁹ Femeile au adăugat:

– Când ardem tămâie împărătesei cerului şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu ştiu oare şi bărbaţii noştri că facem turte după chipul ei şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

²⁰ Atunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaţilor şi femeilor – care-i dăduse acest răspuns:

²¹ – Oare nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu s-a gândit la tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul? ²² Când Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutăţii practicilor voastre şi a urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, ţara voastră a devenit o pricină de groază şi de blestem, un loc pustiit şi fără locuitori, aşa cum este astăzi. ²³ Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi păzit Legea, hotărârile şi mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire pe care o vedeţi astăzi.

2 Aşadar, tu, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus! ² Ceea ce ai auzit de la mine, înaintea multor martori, încredinţează unor oameni de încredere, care să fie în stare să-i înveţe pe alţii! ³ Ia parte la suferinţă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Cristos Isus! ⁴ Nici un soldat nu se implică în treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.

⁵ Dacă cineva concurează ca atlet, nu este încununat, dacă nu concurează după reguli.

⁶ Fermierul care a trudit din greu trebuie să aibă primul parte din roade. ⁷ Înţelege ce-ţi spun! Domnul îţi va da pricepere în toate.

⁸ Aminteşte-ţi de Isus Cristos, din sămânţa^[a] lui David, Care a înviat din morţi, potrivit cu Evanghelia mea, ⁹ pentru care eu sufăr până acolo încât sunt legat ca un răufăcător. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. ¹⁰ Astfel, eu rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să obţină mântuirea care este în Cristos Isus, împreună cu slava veşnică. ¹¹ Acest cuvânt este vrednic de încredere:

Un lucrător după voia lui Dumnezeu

¹⁴ Aminteşte-le aceste lucruri! Roagă-i solemn, înaintea lui Dumnezeu, să nu se certe cu privire la cuvinte, pentru că aceasta nu este de nici un folos, ci mai degrabă îi ruinează pe cei ce ascultă. ¹⁵ Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului. ¹⁶ Evită vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care se ţin de ele vor înainta tot mai mult spre lipsa de evlavie, ¹⁷ iar cuvântul lor se va împrăştia precum cangrena. Dintre aceştia sunt şi Imeneu, şi Filet, ¹⁸ care s-au rătăcit în ce priveşte adevărul, spunând că învierea a avut deja loc şi răsturnând astfel credinţa multora. ¹⁹ Cu toate acestea, temelia solidă a lui Dumnezeu rămâne fermă, având sigiliul aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui“^[b] şi „Oricine rosteşte Numele Domnului trebuie să se îndepărteze de nedreptate.“

²⁰ Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut, unele pentru o întrebuinţare de cinste, altele pentru o întrebuinţare de ocară. ²¹ Aşadar, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit şi folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună.

Psalmul 92

Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.

Psalmul 93