The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
16 Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulţime de vânători, care îi vor vâna pe toţi munţii, pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor, 17 căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feţei Mele, iar vina lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18 Mai întâi le voi răsplăti îndoit pentru vina şi păcatul lor, fiindcă Mi-au pângărit ţara cu formele fără viaţă ale idolilor[a] lor hidoşi şi mi-au umplut moştenirea cu urâciunile lor.“
19 „Doamne, Tăria mea, Cetăţuia mea
şi Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului şi vor zice:
«Strămoşii noştri n-au moştenit decât minciună,
lucruri fără valoare[b], care nu le-au fost de nici un folos!»
20 Poate oare omul să-şi facă proprii lui zei?
Poate, dar aceştia nu sunt Dumnezeu!“
21 „De aceea, iată, îi voi învăţa,
de data aceasta îi voi face să cunoască
mâna Mea şi puterea Mea.
Atunci vor şti
că Numele Meu este Domnul!
Păcatul lui Iuda
17 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc
de altarele lor şi de aşerele[c],
de lângă copacii verzi
şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară,
bogăţia ta,[d] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
împreună cu înălţimile tale,
din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
4 Din vina ta vei pierde
moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
6 El este ca un tufiş în deşert,
care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
şi a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
şi nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
şi este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima
şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început,
aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[e] vor fi scrişi pe pământ[f],
căci Îl părăsesc pe Domnul,
Izvorul apelor vii!“
14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
«Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
nu eu!
Ei să se înspăimânte!
Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“
Imperativul sfinţirii Sabatului
19 „Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[g], din ţinutul muntos şi din Neghev[h], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“
În casa olarului
18 Acesta este Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului: 2 „Scoală-te şi coboară-te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Am coborât spre casa olarului şi iată că el făcea o lucrare pe roată. 4 Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui să-l facă.
5 Cuvântul Domnului a venit din nou la mine şi mi-a zis: 6 „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel. 7 Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi smulge, că-l voi dărâma şi că-l voi distruge, 8 însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i-l fac. 9 Tot aşa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi zidi şi că-l voi planta, 10 însă poporul acela face ce este rău înaintea ochilor Mei şi nu ascultă de glasul Meu, atunci şi Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac.“
11 „Prin urmare, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi-le că aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi îndreptaţi-vă căile şi faptele!» 12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile şi fiecare va lucra după încăpăţânarea inimii lui rele.»
13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Întrebaţi printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut
cel mai îngrozitor lucru.
14 Oare zăpada Libanului
părăseşte vreodată stâncile versanţilor lui[i]?
Oare seacă vreodată
apele reci care vin de departe?[j]’
15 Cei din poporul Meu însă M-au uitat
şi aduc tămâie idolilor de nimic.
Aceştia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
şi pe drumuri nebătătorite,
16 făcând astfel din ţara lor o pustietate
şi o veşnică batjocură.
Toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi
şi dau din cap.
17 Ca vântul din răsărit,
aşa îi voi împrăştia înaintea duşmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta spatele şi nu faţa.»“
18 Ei zic: „Veniţi! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul – din lipsă de înţelepţi şi nici Cuvântul – din lipsă de profeţi. Haideţi să-l lovim cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19 „Ascultă-mă, Doamne!
Ascultă glasul adversarilor mei.
20 Se răsplăteşte oare binele cu rău?
Şi totuşi ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu-Ţi aminte că eu am stat în faţa Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
şi să abat mânia Ta de la ei.
21 De aceea, dă-le copiii pradă foametei
şi lasă-i pe mâna sabiei!
Soţiile să le fie lipsite de copii şi să rămână văduve,
oamenii lor să fie daţi la moarte,
iar tinerii lor să fie ucişi cu sabia în luptă!
22 Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
şi au ascuns laţuri pentru picioarele mele.
23 Dar Tu, Doamne, cunoşti
toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâţi înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!“
O viaţă plăcută lui Dumnezeu
4 În cele din urmă, fraţilor, fiindcă aţi primit învăţătură de la noi despre cum trebuie să umblaţi şi să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa cum, de altfel, şi faceţi[a], vă cerem şi vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. 2 Voi ştiţi ce porunci v-am dat, prin autoritatea Domnului Isus. 3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu. 4 Fiecare dintre voi trebuie să ştie să-şi ţină vasul[b] în sfinţenie şi cinste, 5 nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. 6 Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat. 7 Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie; 8 de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt.
9 Cu privire la dragostea frăţească, nu aveţi nevoie să vă scriem, pentru că voi înşivă aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii. 10 Şi, într-adevăr, îi iubiţi pe toţi fraţii din întreaga Macedonie. Însă vă încurajăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. 11 Daţi-vă toată silinţa să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de-ale voastre şi să lucraţi cu mâinile voastre, aşa cum v-am poruncit, 12 ca să trăiţi aşa cum se cuvine faţă de cei din afară şi să nu depindeţi de nimeni.
Venirea Domnului
13 Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit[c], ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Vă spunem prin Cuvântul Domnului că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor ce au adormit. 16 Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, 17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. 18 De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.
5 Cât despre vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie, 2 pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. 3 Când vor spune: „Pace şi siguranţă!“, atunci un dezastru neaşteptat va veni asupra lor, ca durerile naşterii peste pântecele celei însărcinate şi nu vor putea nicicum să scape.
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
din lira cea plăcută şi din harfă[b].
3 Suflaţi din corn la lună nouă[c],
la lună plină, în ziua sărbătorii.
4 Aceasta este porunca dată lui Israel,
hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului;
acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:
6 „I-am luat povara de pe umăr,
mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
te-am încercat la apele Meriba.Sela
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
O, Israele, de M-ai asculta!
9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
6 Nu te lăuda înaintea regelui
şi nu cere un loc printre oamenii mari,
7 căci este mai bine să ţi se spună: „Urcă aici!“,
decât să fii umilit sub privirea unui nobil.
Ceea ce ochii tăi au văzut
8 să nu aduci[a] în grabă la judecată!
Altfel, ce vei face la urmă,
când semenul tău te va face de ruşine?
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.