The Daily Audio Bible

⁵⁸ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

⁵⁹ Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). ⁶⁰ Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. ⁶¹ Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. ⁶² Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»

⁶³ Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. ⁶⁴ Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Căderea Ierusalimului

52 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. ³ Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

⁴ În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. ⁵ Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia.

⁶ În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. ⁷ Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit. Ei au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba^[a], ⁸ însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe regele Zedechia şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. ⁹ Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. ¹⁰ Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi conducătorii lui Iuda. ¹¹ Apoi împăratul Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanţuri de bronz şi l-a dus în Babilon, unde a stat în temniţă până în ziua morţii lui.

¹² În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. ¹³ El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari. ¹⁴ Toată oştirea caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. ¹⁵ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul^[b] care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. ¹⁶ Totuşi Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

¹⁷ Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“^[c] de bronz care erau în Casa Domnului şi au dus tot bronzul la Babilon. ¹⁸ Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, potirele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. ¹⁹ Căpetenia gărzilor a mai luat şi lighenele, cădelniţele, cupele, oalele, sfeşnicele, lingurile şi cupele folosite la jertfele de băutură – tot ce era de aur sau de argint. ²⁰ Cei doi stâlpi, marea, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. ²¹ În ce priveşte stâlpii, fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi^[d], avea circumferinţa de doisprezece coţi^[e], grosimea de patru degete şi era gol pe dinăuntru. ²² Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea unui capitel era de cinci coţi^[f], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel. ²³ Erau nouăzeci şi şase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul reţelei erau în număr de o sută.

²⁴ Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. ²⁵ Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă şapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării, şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. ²⁶ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²⁷ Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui. ²⁸ Iată numărul celor din popor duşi de Nebucadneţar în captivitate:

²⁹ în al optsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar,

³⁰ iar în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Nebucadneţar,

Bunătatea lui Evil-Merodak

³¹ În al treizeci şi şaptelea an de captivitate al lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak^[g], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. ³² I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. ³³ Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. ³⁴ Împăratul Babilonului s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieţii lui, până în ziua morţii acestuia.

Gata pentru orice faptă bună

3 Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să fie ascultători, gata pentru orice faptă bună, ² să nu insulte pe nimeni, să nu fie certăreţi, să fie blânzi, să arate tot respectul faţă de toţi oamenii. ³ Căci şi noi eram odată nesăbuiţi, neascultători, rătăciţi, sclavi ai poftelor şi ai diferitelor plăceri, trăind în răutate şi invidie, fiind urâţi de alţii şi urându-ne unii pe alţii. ⁴ Dar când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ⁵ El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, ⁶ pe Care L-a turnat peste noi din belşug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, ⁷ pentru ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, să putem deveni moştenitori, având nădejdea vieţii veşnice. ⁸ Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni. ⁹ Fereşte-te de controverse nesăbuite, de genealogii, de certuri şi de lupte cu privire la Lege, pentru că sunt fără folos şi zadarnice! ¹⁰ După primul şi al doilea avertisment să nu mai ai nimic de-a face cu cel ce provoacă dezbinări, ¹¹ deoarece ştii că un astfel de om este stricat şi păcătuieşte, fiind de la sine condamnat.

Instrucţiuni finale

¹² Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihicus, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopole, căci am hotărât să rămân peste iarnă acolo. ¹³ Fă tot ce poţi pentru a-i ajuta pe legiuitorul^[a] Zenas şi pe Apolos în călătoria lor, ca să nu le lipsească nimic. ¹⁴ Ai noştri trebuie să înveţe să fie fruntaşi în fapte bune, pentru a ajuta la nevoile urgente, ca să nu fie neroditori.

¹⁵ Toţi cei ce sunt împreună cu mine te salută. Salută-i pe cei ce ne iubesc în credinţă! Harul să fie cu voi toţi.

Psalmul 100

Un psalm de mulţumire