The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NRSVUE. Switch to the NRSVUE to read along with the audio.
Judecata Domnului cu privire la Sion
4 Cum s-a înnegrit aurul
şi cum s-a schimbat aurul curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colţ de stradă.
2 Cum fiii preţioşi ai Sionului,
altădată preţuiţi ca aurul pur,
sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3 Până şi şacalii îşi scot sânul
ca să-şi alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
ca struţii pustiei[a].
4 Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiţi pe străzi.
Cei crescuţi în purpură
se lipesc acum de un morman de cenuşă.
6 Vina[b] fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodomei
care a fost distrusă într-o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea[c].
7 Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada
şi mai albi decât laptele.
Trupurile le erau mai roşii decât coralii,
iar feţele[d] le erau ca safirul[e].
8 Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea,
astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
şi a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi
decât cei ucişi de foamete;
lihniţi de foame, aceştia se sting
din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile, care odată erau pline de milă,
şi-au fiert copiii cu mâinile lor;
ei le-au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia,
Şi-a revărsat mânia Lui aprigă!
A aprins un foc în Sion,
care i-a mistuit temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut
şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit
că duşmanul şi vrăjmaşul
vor intra pe porţile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui
şi a nelegiuirilor preoţilor lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepţi.
14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi,
atât de mânjiţi de sânge,
încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă
de veşmintele lor.
15 „Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei;
„Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“
Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“
16 Domnul Însuşi i-a împrăştiat,
nemaiveghind asupra lor[f].
Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect,
iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17 Ochii noştri obosiseră,
aşteptând zadarnic ajutorul.
Din turnurile noastre ne uitam
după un neam care nu ne putea izbăvi.
18 Duşmanii ne luau urma,
astfel că nu puteam ieşi în pieţe.
Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârşitul.
19 Prigonitorii noştri au fost mai iuţi
decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munţi
şi ne-au pândit în pustie.
20 Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21 Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuieşti în ţara Uţ!
Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine;
te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!
22 Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit.
El nu-ţi va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
şi îţi va scoate la iveală păcatele.
Rugăciunea poporului
5 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-te şi vezi ruşinea noastră!
2 Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi,
iar casele noastre – la străini.
3 Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5 Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre.
Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.
6 Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9 Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa
din cauza sabiei din pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor
de febra pricinuită de foame.
11 Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.
12 Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
13 Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14 Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre,
iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.
16 A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Iată de ce ne leşină inima,
iată de ce ni s-au întunecat ochii:
18 muntele Sion a ajuns pustiit
şi pe el se plimbă şacalii[g].
19 Doamne, Tu împărăţeşti veşnic.
Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.
20 De ce să ne uiţi pentru totdeauna?
De ce să ne părăseşti pentru mult timp?[h]
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!
Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!
22 Să ne fi respins Tu oare de tot
şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!
O mântuire atât de mare
2 De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de la ele. 2 Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.
Isus, făcut asemenea fraţilor Săi
5 Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:
„Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
7 Totuşi, Tu l-ai făcut cu puţin[a] mai prejos decât pe îngeri
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste;
8 i-ai pus totul sub picioare.“[b]
Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9 Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.
10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând:
„Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei;
Te voi lăuda în mijlocul adunării!“[c]
13 De asemenea, El spune:
„Îmi voi pune încrederea în El!“[d]
Şi, din nou, El spune:
„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“[e]
14 Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul[f], 15 şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. 16 Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute[g] sămânţa[h] lui Avraam. 17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
23 Ca poleiala de argint peste un vas de lut
aşa sunt buzele prefăcute şi o inimă rea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.