The Daily Audio Bible

Exemplul de credincioşie a recabiţilor

35 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: ² „Du-te la familia recabiţilor, vorbeşte cu ei şi invită-i într-una din odăile din afara Casei Domnului; apoi dă-le să bea vin.“ ³ L-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe toţi fraţii săi şi pe toţi copiii săi – întreaga familie a recabiţilor – ⁴ şi i-am adus în Casa Domnului, în odaia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu. Aceasta era chiar lângă odaia conducătorilor şi deasupra odăii uşierului Maaseia, fiul lui Şalum. ⁵ Am pus înaintea familiei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi câteva cupe şi le-am zis:

– Beţi vin!

⁶ Dar ei mi-au răspuns:

– Noi nu bem vin deoarece strămoşul nostru Ionadab^[a], fiul lui Recab, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri. ⁷ De asemenea să nu zidiţi case, să nu însămânţaţi şi să nu plantaţi vii. Să nu aveţi nimic din toate acestea, ci să locuiţi în corturi toată viaţa voastră. Astfel veţi trăi multă vreme în ţara în care sunteţi străini!“ ⁸ Noi am ascultat de toate poruncile pe care ni le-a dat strămoşul nostru Ionadab, fiul lui Recab, astfel că nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre nu bem vin, ⁹ nu ne zidim case ca să le locuim şi nu avem nici vii, nici terenuri însămânţate, ¹⁰ ci locuim în corturi şi ascultăm cu fapta de tot ce ne-a poruncit strămoşul nostru Ionadab. ¹¹ Dar, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a invadat ţara, ne-am zis: „Haidem să ne ducem la Ierusalim ca să scăpăm de oştirile caldeenilor şi ale arameilor!“ Aşa se face că acum locuim în Ierusalim.

¹² Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune-le oamenilor din Iuda şi locuitorilor Ierusalimului astfel: ‘Nu vreţi să învăţaţi o lecţie şi să ascultaţi cuvintele Mele? zice Domnul. ¹⁴ Ionadab, fiul lui Recab, a poruncit urmaşilor săi să nu bea vin, iar aceştia păzesc porunca lui şi nu beau vin până în ziua de azi, căci ascultă de porunca strămoşului lor. Şi Eu v-am vorbit iarăşi şi iarăşi, dar voi nu M-aţi ascultat. ¹⁵ I-am trimis la voi iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii. Ei v-au spus: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la căile voastre rele, schimbaţi-vă faptele şi nu mai umblaţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi, ca astfel să locuiţi în ţara pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri!’ Voi însă nu aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. ¹⁶ Urmaşii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o strămoşul lor, dar poporul acesta nu Mă ascultă!’»“

¹⁷ „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate dezastrele pe care le-am rostit împotriva lor, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, i-am chemat, dar ei nu au răspuns.»“

¹⁸ Atunci Ieremia a zis familiei recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că aţi ascultat poruncile strămoşului vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate instrucţiunile şi aţi împlinit tot ce v-a poruncit, ¹⁹ Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, zice Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel!»“

Iehoiachim taie şi aruncă în foc sulul scris de Ieremia

36 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: ² „Ia un sul şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, la Iuda şi la toate celelalte neamuri, din ziua când am început să-ţi vorbesc, din perioada lui Iosia şi până în ziua de azi. ³ Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“

⁴ Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, şi acesta a început să scrie într-un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. ⁵ Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. ⁶ De aceea, du-te tu în Casa Domnului, în ziua postului, şi citeşte în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le-ai scris pe sul întocmai cum ţi le-am dictat. Citeşte-le şi în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetăţile lor. ⁷ Poate vor înălţa o rugăciune înaintea Domnului şi se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia şi furia pe care le-a rostit Domnul împotriva acestui popor.“

⁸ Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia; el a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. ⁹ În al cincilea an al domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care venise din cetăţile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. ¹⁰ Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Şafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porţii Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

¹¹ Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, ¹² s-a dus la palatul regelui, în odaia scribului. Toţi conducătorii erau acolo: scribul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi ceilalţi conducători. ¹³ Mica i-a înştiinţat de toate cuvintele pe care le-a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. ¹⁴ Atunci toţi conducătorii l-au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc ca să-i spună:

– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului şi vino!

Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini şi s-a dus la ei. ¹⁵ Ei i-au zis:

– Aşază-te, te rugăm, şi citeşte-ne şi nouă.

Baruc le-a citit şi lor. ¹⁶ Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat unii la alţii cu groază şi i-au zis lui Baruc:

– Trebuie să-l înştiinţăm pe rege în legătură cu aceste cuvinte! ¹⁷ Spune-ne cum ai scris toate aceste cuvinte? Ţi le-a dictat Ieremia? l-au întrebat ei.

¹⁸ Baruc le-a răspuns:

– Da, el mi-a dictat toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris pe sulul acesta cu cerneală.

¹⁹ Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc:

– Tu şi Ieremia duceţi-vă şi ascundeţi-vă şi nu spuneţi nimănui unde sunteţi.

²⁰ După ce au pus sulul în odaia scribului Elişama, s-au dus la rege, în curte şi l-au înştiinţat în legătură cu toate cuvintele din sul. ²¹ Regele l-a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s-a dus şi a adus sulul din odaia scribului Elişama şi l-a citit înaintea regelui şi înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. ²² Regele locuia în reşedinţa de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în faţa lui, în vatră, era aprins un foc. ²³ După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un cuţitaş de răzuit şi le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. ²⁴ Regele şi toţi slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s-au îngrozit şi nu şi-au sfâşiat hainele. ²⁵ Chiar dacă Elnatan, Delaia şi Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat, ²⁶ ci i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.

²⁷ După ce regele a ars sulul care conţinea cuvintele scrise de Baruc, aşa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ²⁸ „Ia un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l-a ars. ²⁹ Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să-i spui că aşa vorbeşte Domnul: «Ai ars sulul acela şi ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge ţara aceasta şi va nimici din mijlocul ei oamenii şi animalele?’» ³⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai şedea pe tronul lui David. Hoitul lui va fi aruncat şi va fi lăsat ziua la căldură şi noaptea la frig. ³¹ Îl voi pedepsi atât pe el, cât şi pe urmaşii lui şi pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste poporul din Iuda, toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva lor şi cărora ei nu le-au dat atenţie.»“

³² Ieremia a luat un alt sul şi i l-a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i-a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

Atitudinea faţă de anumite categorii de credincioşi

5 Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe nişte fraţi; ² pe femeile bătrâne – ca pe nişte mame; pe cele tinere – ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

³ Cinsteşte-le pe văduvele care sunt într-adevăr văduve! ⁴ Însă dacă o văduvă are copii sau nepoţi, trebuie mai întâi ca aceştia să înveţe să se poarte cu evlavie faţă de cei din casa lor şi să-şi răsplătească părinţii, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Cea care este într-adevăr văduvă şi rămasă singură îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni, ⁶ dar cea care trăieşte pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăieşte. ⁷ Porunceşte şi aceste lucruri, pentru ca toţi să fie fără reproş. ⁸ Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.

⁹ Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puţin de şaizeci de ani şi care n-a fost soţia unui singur bărbat^[a]; ¹⁰ ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care şi-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei necăjiţi şi să fi stăruit în orice fel de faptă bună. ¹¹ Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească ¹² şi îşi atrag astfel condamnarea pentru că şi-au încălcat prima promisiune^[b]. ¹³ Totodată se învaţă să fie leneşe, umblând din casă în casă, şi nu numai că sunt leneşe, ci sunt şi guralive şi băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. ¹⁴ Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă. ¹⁵ Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan^[c]. ¹⁶ Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute şi astfel să nu fie împovărată biserica; în felul acesta biserica le va putea ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.

¹⁷ Bătrânii^[d] care cârmuiesc bine să fie consideraţi vrednici să primească o îndoită onoare, mai ales cei ce se ostenesc în predicare şi învăţare. ¹⁸ Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul“^[e] şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“^{[f] 19} Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân^[g], decât dacă sunt doi sau trei martori. ²⁰ Pe aceia dintre ei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât şi ceilalţi să aibă frică. ²¹ Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste învăţături fără prejudecată şi fără să faci nimic cu părtinire. ²² Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă! Să nu fii părtaş la păcatele altora! Păstrează-te curat! ²³ Să nu bei doar apă, ci foloseşte şi puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.

²⁴ Păcatele unor oameni sunt evidente şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. ²⁵ Tot astfel, faptele bune sunt evidente, şi chiar şi cele ce nu sunt, nu pot să rămână ascunse.